VIDEO Cătălin Predoiu, ministrul justiţiei: „Cheia e la judecători“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, atrage atenţia că judecătorilor le revine acum responsabilitatea pentru ca măcar la anul să fie ridicată monitorizarea Comisiei Europene. Cătălin Predoiu aşteaptă solidaritatea statelor europene la decizia privind intrarea României în Schengen, după un raport bun pe justiţie, aşa cum îl cereau Franţa şi Olanda.

Raportul Comisiei Europene (CE) privind justiţia din România arată că avem unele instituţii care-şi fac treaba, precum DNA, dar şi multe probleme. Judecătorii, inclusiv cei de la Înalta Curte de Casaţie, sunt arătaţi cu degetul. Ce puteţi face şi ce veţi face?

Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să ne urmărim propria agendă! Raportul a validat toate proiectele Ministerului Justiţiei, remarcând, alături de Direcţia Anticorupţie şi Guvernul, implicit şi ministerul de resort. Îmi aduc aminte că rapoartele din 2007, 2008 notau o performanţă destul de slabă a Guvernului. Între timp, lucrurile s-au remediat. Mai departe e însă o problemă de management intern, poate că e şi o problemă de expertiză, poate şi una de voinţă... Iar raportul remarcă importanţa voinţei la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). Ca element de noutate, constat că în raportul CE nu se mai pune problema lipsei de voinţă politică, pentru că aceasta a fost probată prin măsurile Executivului şi de cele adoptate de Parlament. Începe să devină clar că succesul depinde de voinţa sistemului judiciar.

Tocmai, reproşul foarte concret care se face României este că nu are nici acum rezultate în lupta contra marii corupţii. Multe procese de acest fel riscă să rămână în aer pur şi simplu pentru că s-ar putea prescrie... Asta ţine în primul rând de judecători...

Ministerul Justiţiei a semnalat public în mai multe rânduri acest lucru, inclusiv în ultimul interviu acordat „Adevărul". Am subliniat cât de important este ca judecătorii să aplice mai riguros procedurile şi să refuze aceste amânări care merg pe motive superficiale!

Faceţi un apel public?

Este deja făcut! L-am reînnoit în nenumărate rânduri, o facem şi acum: cred că în cazurile de mare corupţie, magistraţii trebuie să judece cu un ochi la lege şi cu celălalt pe ceas, pentru că trebuie evitată intervenţia prescripţiei! Şi, în acelaşi timp, trebuie făcută aplicarea procedurilor care le stau la dispoziţie. Nu poate face legislatorul ce poate face judecătorul! Până la urmă, cheia este în mâinile judecătorilor!

Una dintre recomandările făcute României este să găsească soluţia pentru ca averile ilicite să poată fi confiscate. Există această soluţie?

În parte, este găsită deja. În Parlament sunt deja două proiecte de lege care vizează, pe de o parte, urgentarea procedurilor de valorificare a bunurilor confiscate în urma săvârşirii de infracţiuni, document elaborat de Ministerul Justiţiei acum câteva luni, şi trimis Parlamentului prin Guvern. Mai e, pe de altă parte, un proiect mai recent care vizează preluarea în dreptul intern a articolului 3 din Decizia Cadru a UE privind confiscarea extinsă. Mingea este acum în terenul Parlamentului şi sunt convins că o va juca bine, în sesiunea din toamnă. Asumarea răspunderii ar fi o ipoteză de avarie, pentru că în ultimul an am avut proiecte care au trecut chiar şi prin voturi care au venit din partea partidelor de opoziţie.

Monitorizarea CE a mai relevat că există unele probleme cu Agenţia Naţională de Integritate (ANI), pentru că rareori constatările sale sunt urmate de consecinţe pentru cei vizaţi. Cum veţi acţiona?

E vorba din nou de eficienţa aplicării procedurilor de judecată. Nu putem rezolva prin noi legi lipsa de eficienţă în aplicarea legilor existente. Problema principală a sistemului judiciar  şi în general, în România, e aplicarea legii, nu elaborarea legii. Cadrul normativ a ajuns la un anumit grad de maturitate, e nevoie de aceeaşi maturitate şi în aplicarea lui. Aş vrea să amintesc că ANI nu are doar un rol punitiv, reactiv, ci şi unul disuasiv. Simpla existenţă a agenţiei, exercitarea funcţiunilor ei, şi, de preferat, performanţele ei trebuie să constituie semnale către cei care au intenţii necurate că există un mecanism, care până la urmă îşi produce consecinţele.

Cât de bun este acest raport, mai ales dacă-l comparăm cu cel din 2010, care a fost probabil cel mai prost de când se face monitorizarea justiţiei din România?

Cel de anul trecut a fost, într-adevăr, un duş foarte rece. Plecând de la măsura pripită prin care s-a amputat practic cadrul ANI au fost compromise practic toate eforturile făcute până atunci. Şi în perioada 2009-2010 s-a muncit foarte foarte mult. Totuşi, ce s-a întâmplat de anul trecut şi până la acest nou raport a fost un parcurs remarcabil. Am avut şi un an foarte greu, cu alegerile din CSM, prelungite, cu efectul campaniilor electorale, care inevitabil, deplasează atenţia de la agenda tehnică la o agendă mai declarativă,  de promovare a unor idei, mai curând decât de luare a unor decizii... Acum, responsabilitatea este la CSM, care trebuie să aibă acelaşi parcurs de excepţie pe care l-a avut Guvernul anul trecut. Raportul, ca atare, a fost destul de bun, o spune toată lumea! E un raport care  constată că s-a muncit foarte bine!

Ne place sau nu, acest raport este legat de decizia privind zona Schengen, iar ţările care au determinat această situaţie, adică Franţa şi Olanda, au avut deocamdată reacţii rezervate. Ce aşteptaţi din partea lor pentru decizia din septembrie, privind integrarea Schengen?

Statele membre, în special cele două pe care le-aţi amintit dumneavoastră, Olanda şi Franţa, ne-au cerut un raport bun. Ei bine, au acum acest raport bun! Cred că e normal ca acum şi noi să aşteptăm solidaritate europeană din partea celorlalte state membre.

Oricât de bun ar fi raportul, România nu şi-a îndeplinit nici în acest an obiectivul de a „scăpa" de monitorizarea Comisiei Europene. Rămâne, acesta, un obiectiv pentru anul viitor?

Nu aş subscrie la ideea unei ratări. Ca ministru, am cerut să ne concentrăm pe îndeplinirea obiectivelor pe care le-am fixat împreună cu experţii europeni. Rezolvarea lor ar însemna că justiţia funcţionează, deci ar aduce natural după sine ridicarea monitorizării. Chiar în raportul din acest an, pe prima pagină, se menţionează că la anul se poate vorbi de o evaluare generală. Deci, cred eu, fiecare din instituţiile cu atribuţii în Mecanismul de Cooperare şi Verificare (n.r. - numele oficial al procesului de monitorizare) trebuie să se considere într-un fel de linie dreaptă, trebuie să sprinteze către realizarea propriilor agende legate de monitorizare.

Privind reversul medaliei, nu ar fi bine până la urmă ca monitorizarea să rămână? Multe voci, inclusiv din tabăra puterii, susţin că fără această presiune nu ar fi fost luate multe decizii necesare...

Atingerea obiectivelor acestui mecanism ar însemna de fapt că justiţia funcţionează, astfel că nu ar mai fi nevoie de această monitorizare. Deci, există aici o problemă de logică: dacă aceste obiective sunt realizate, nu mai e nevoie de acest mecanism.

"În cazurile de mare corupţie, magistraţii trebuie să judece cu un ochi la lege şi cu celălalt pe ceas, pentru că trebuie evitată intervenţia prescripţiei!''

"Olanda şi Franţa, ne-au cerut un raport bun. Ei bine, au acum acest raport bun!''

Politică



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite