COMENTARIUL ZILEI

Uniunea Secuilor, sampon politic pentru PRM Una dintre cele mai surprinzatoare miscari de trupe din batalia electorala, recent oficializata, este decizia PRM si a Uniunii Secuilor din Romania (USR)

Uniunea Secuilor, sampon politic pentru PRM
Una dintre cele mai surprinzatoare miscari de trupe din batalia electorala, recent oficializata, este decizia PRM si a Uniunii Secuilor din Romania (USR) de a defila pe liste comune la 28 noiembrie a.c. Uniunea a facut acest pas dupa ce i s-a aratat limpede ca BEC nu va admite in ruptul capului existenta unei etnii secuiesti si, deci, a unei organizatii de reprezentare a acesteia. Pentru USR se deschidea sumbra perspectiva ca si in viitorii 4 ani sa ramana in afara scenei politice si cortina uitarii publice sa se lase asupra sa. Era clar ca iesirea dintr-o asemenea fundatura nu se putea realiza decat printr-o asociere cu o formatiune politica sub pulpana careia macar unul-doi dintre membrii sai sa patrunda in Legislativul de la Bucuresti. Despre UDMR nici nu putea fi vorba, intrucat formatiunea condusa de Marko Bela a fost de la inceputuri inamicul public numarul unu al USR. Cu PSD+PUR ori cu PNL-PD, cooperarea era si ea din start exclusa, caci nici una dintre cele doua aliante nu vrea sa-si strice o posibila conlucrare postelectorala cu UDMR, de dragul catorva mii de voturi, nici acelea sigure, din Secuime. PNG, care, in cautare infrigurata de aderenti, isi deschisese larg portile pentru USR, are insa putine sanse sa sara peste pragul parlamentar si liderii Uniunii au inteles repede ca barca lui Gigi Becali nu era cea mai potrivita pentru a-i purta spre limanul dorit. Le-a mai ramas doar PRM, unde, spre surprinderea lor, au batut la o usa primitoare. Evident, nici partidul lui C.V. Tudor nu se da in vant dupa secuii lui Kiss Kalman, desi vorbele aruncate in lupta de acesta (secuii au avut numai de suferit de pe urma aristocratiei maghiare si au inca de suportat destule rele si astazi din pricina noilor baroni ai UDMR) trebuie ca au gadilat placut urechile multora dintre fruntasii peremisti. Mult mai important insa decat acest simtamant a fost un calcul rece. Aflat intr-o disperata inclestare contratimp, de a-si schimba imaginea in opinia publica europeana, C.V. Tudor si ortacii sai au socotit ca nu numai de stanjenitoarele invinuiri de formatiune antisemita trebuie sa fie spalate, ci si eticheta de partid antimaghiar. Si ce sampon politic putea fi mai eficient pentru o asemenea lucrare de curatire decat alianta cu un partid al minoritatii maghiare, fie el chiar si unul de buzunar. Asa ca PRM n-a stat mult pe ganduri atunci cand a fost vorba sa bata palma cu Uniunea Secuilor, oferind "cu generozitate" un loc secund lui Kiss Kalman pe listele sale senatoriale de la Mures, unde acesta ii tine companie "mancatorului de unguri" de altadata, Dumitru Pop. S-ar putea insa ca simpatizantii PRM sa vada in aceasta asociere un semnal ca "pericolul maghiar", indelung trambitat de partid, nu mai exista practic si sa se orienteze spre alte partide.