COMENTARIU POLITIC

UDMR, pe marginea pragului UDMR infrunta, in acest an, cel mai mare pericol din existenta sa de 14 ani: ramanerea in afara Parlamentului. Experienta politica din Romania arata ca nici un partid nu

UDMR, pe marginea pragului
UDMR infrunta, in acest an, cel mai mare pericol din existenta sa de 14 ani: ramanerea in afara Parlamentului. Experienta politica din Romania arata ca nici un partid nu rezista la un astfel de soc. Odata ramasa in afara Legislativului, nici o formatiune politica nu a reusit sa revina prin forte proprii, ci doar prin aliante sau fuziuni. UDMR repeta, intr-un fel, greselile acestor partide: mentinerea in alianta la putere cu orice pret si intretinerea unor conflicte la nivelul conducerii. Uniunea lui Marko Bela se afla la guvernare de sapte ani: intre 1996 si 2000, alaturi de CDR si PD, si dupa 2001, partener fidel al PSD, intr-o coalitie care a fost una dintre cele mai surprinzatoare miscari politice. Cele doua formatiuni au fost dusmani inversunati pana in 2000, atragandu-si electorat prin disputele dure dintre ele. Dupa 10 ani de lupte, alegatorii celor doua partide s-au trezit brusc in situatia de a accepta coalitia dintre PSD si UDMR, reglementata strict pe baza unor protocoale de colaborare reinnoite anual. Avantajele au fost de ambele parti: PSD a avut liniste in Parlament, pentru ca UDMR a fost in permanenta un aliat loial, care a impins uneori sustinerea pentru partidul de guvernamant dincolo de limitele democratice; Uniunea a obtinut ceea ce liderii sai nu au sperat vreodata - limba materna in Justitie, politisti maghiari si extinderea invatamantului maghiar superior la Universitatea Babes-Bolyai. Colaborarea a afectat insa in masura mult mai mare UDMR, al carei electorat s-a adaptat mai greu compromisului facut de conducerea Uniunii. De aceasta situatie au profitat gruparile rivale lui Marko Bela, care i-au reprosat, pe buna dreptate, ca a sacrificat viata democratica interna a UDMR si a copiat modelul oligarhic al PSD. Marko a gresit inconjurandu-se de oameni care si-au sporit averea personala de pe urma prieteniei cu lideri pesedisti si tinand secrete multe din intelegerile cu partidul de guvernamant. A gresit si cand a cedat presiunilor de a-i retrage episcopului Laszlo Tokes titlul de presedinte onorific al UDMR, pentru ca a dat apa la moara celor care spuneau ca nu se mai pot exprima in interiorul Uniunii. Din acest moment, mai exact de la congresul din ianuarie 2003, a inceput ruptura in interiorul UDMR, care a ajuns acum in situatia de a se bate electoral cu formatiuni alternative maghiare, cum sunt Alianta Civica Maghiara a lui Szasz Jeno sau Consiliul National al Maghiarilor, condus de Tokes. Rezultatul previzibil este divizarea voturilor maghiarilor si e suficient ca doua partide sa se lupte pentru cele 7% din voturi date de etnicii maghiari pentru ca nici una sa nu atinga pragul parlamentar de 5%. Cu toate acestea, la nivelul conducerii UDMR nu sunt semne de nelinistite. Poate din pricina afirmatiei unui influent lider al PSD care, intrebat ce se intampla daca UDMR nu trece pragul celor cinci procente, a glumit cu un aer serios: "Il coboram la patru".