Aviara alungă turiştii din Deltă

>> Proprietarii pensiunilor se tem că vor rămâne fără clienţi de sărbători, ca acum doi ani. Între veselie şi revoltă. Aceasta era ieri atmosfera în rândul localnicilor din comuna

>> Proprietarii pensiunilor se tem că vor rămâne fără clienţi de sărbători, ca acum doi ani.

Între veselie şi revoltă. Aceasta era ieri atmosfera în rândul localnicilor din comuna tulceană Murighiol. Unii făceau haz pe seama gripei aviare, susţinând că aşa ceva există numai în imaginaţia autorităţilor, în timp ce alţii îşi aduceau aminte de ceea ce s-a întâmplat acum doi ani, în satul Sarnasuf, din aceeaşi localitate, când "povestea" aviarei a dus la uciderea a peste 10.000 de orătănii din gospodăriile oamenilor, iar turismul local a fost pus la pământ.

Am ajuns ieri-dimineaţă în comuna care se afla în sudul Deltei Dunării, aproape de lacul Razim, la 35 de kilometri de Tulcea. Nici ţipenie de om pe uliţele prăfuite. Curţile dormitau. Doar raţele şi găinile mişunau prin curţi, fără să le doară "capul" de pericolul care le paşte. În apropiere, pe lacul Murighiol, grupuri de raţe domestice se "împrieteniseră" fără restricţii cu stolurile de lişiţe care "patinau" pe luciul apei.

Ajutoare de la noră

Ajungem repede în centrul "problemei", la gospodăria familiei Vorinca, unde au fost depistate, luni, păsările moarte de "boală străină", cum i-au zis localnicii. Linişte deplină şi aici. Doar o panglică roşie e pusă de jur-împrejurul gardului casei mici, bătrâneşti. "Parcă ar fi un imens cadou cu panglica aia. Mai lipsea fundiţa", aud o voce care trece agale pe lângă noi.

Casa familiei Vorinca e la doi paşi de primărie, în satul Murighiol, unul dintre cele şapte sate ale comunei care are puţin peste 3.000 de suflete, majoritatea bătrâni. În fine, din casa cu pricina iese o femeie între două vârste, care se declară deja obosită de "atâtea declaraţii date presei". E nimeni alta decât Gabriela Vorinca. Nici ea nu ştie exact dacă are sau nu voie să iasă din curtea sa, dacă poate să meargă la magazin,
să-şi ia d-ale gurii pentru ea şi soţul ei. Aproape de gardul de la stradă se văd coteţele pustii, unde au trăit până luni peste 100 de găini.

"Pe toate mi le-au omorât", dar femeia nu se plânge. Ba, mai mult, are puterea să-şi laude comuna şi ne invită să venim aici la vară, să vedem ce frumos e, cum renaşte natura. "Păcat că lumea a aflat de Murighiol doar la necaz.

Să afle şi ce frumos e în locul acesta", după care îşi şterge picioarele pe covorul îmbibat cu substanţe dezinfectante, aşezat în curtea sa, în faţa porţii, îşi ia găleata cu apă pe care o umpluse la fântană şi pleacă în casă. Dar nu uită să râdă şi să spună că mai are mult de trăit şi că nu se teme că va muri din cauza aviarei. Pe urmă se întoarce şi face din nou haz de necaz. Auziţi, în comuna Murighiol străzile nu au nume. "Eu am aflat de la poştă că strada mea e Principala", asta era problema celor "asediaţi" în propria lor casă.

Moartea găinilor e "tradiţie" locală

Ajungem pe marginea lacului Murighiol. Câţiva săteni priveau spre păsările călătoare care îşi făceau veacul în apropiere. Lebede, pelicani, lişiţe. Şi nici măcar nu se uitau la ele cu mânia celui care crede că acolo e "duşmanul", cum îmi explică Timofte Ivan, care zice că nici cu doi ani în urmă, când a fost aviara din Sarnasuf, "n-a crăpat nimeni".

La care un vecin de-al său, Nicu Ivan, crede că "s-a aşezat nenorocirea pe capul nostru, ne facem de râs". Om bine informat, ştia că prin sat mişună de câteva zile şi ziarişti de la agenţiile de presă internaţionale. "Ei, poftim cum suntem noi în ochii lumii acum.

De unde aviară? Hai să fim serioşi", se încruntă bărbatul, care îmi povesteşte că în alţi ani au murit toate orătăniile din comună, fie de pseudopestă, fie de holera păsărilor, "dar nimeni nu şi-a mai pus atunci problema că cine ştie ce boală dezastruoasă a venit la noi".

În comparaţie cu supărarea săteanului, la birtul din centrul comunei, cu steag şi stemă la poartă, se făcea haz de aviară, toţi muşteriii comandând "friptură aviară", sau "bere la halbă aviară", ori "aviară pe pâine". Ce să mai zici de veselia celor care se "tratau" cu o cinzeacă, "cel mai bun tratament, mai bun ca vaccinul", strigă cheflii.

Turismul e la pământ

Deloc fericiţi sunt în momentul acesta proprietarii celor peste 30 de pensiuni din Murighiol, mai precis din satul Dunăvăţul de Jos, care e practic un sat turistic, mai ales că te poţi adăposti aici şi la particularii care au tablă de cazare în poartă. Bate "vântul" acum prin toate locaţiile de acest fel.

Am ajuns la cel mai mare hotel din zonă, "Egreta", al cărui director, Lorenţiu Nineacă, îşi pusese mâinile în cap, gândindu-se că se poate repeta scenariul din 2005, când din cauza aviarei din zonă nici picior de turist n-a mai fost în partea asta de ţară. "Am avut atunci o pierdere de trei miliarde de lei, în condiţiile în care fac încasări de 17 miliarde pe an".

Că situaţia nu e roz acum o dovedeşte faptul că, în ultimele zile, turiştii care îşi făcuseră rezervare în weekend aici şi-au reziliat deja proiectul minivacanţei. "Lumea nu mai stă să asculte că eu nu mă aprovizionez cu alimente din zonă, ci numai de la depozite specializate. Se creează un val de emoţie pe care cu greu poţi să-l calmezi", aud de la interlocutorul meu. Mai mult, operatorul turistic nu mai e sigur acum nici dacă va avea clienţi la apropiatul Revelion, deşi, în mod normal, are clienţi din ţară şi din străinătate în cele 30 de camere ale hotelului său.

>> Păcat că lumea a aflat de Murighiol doar la necaz. Să afle şi ce frumos e în locul acesta.
Gabriela Vorinca,
localnică

Asaltul sălbăticiunilor

Că situaţia e departe de a fi roz o dovedeşte şi apariţia mai multor echipe ale Gărzii de Mediu în Delta Dunării. Noi am vorbit cu unul dintre comisari, aflaţi în Murighiol, Cristian Maxim, care ne-a spus că, începând de ieri, 16 oameni, cu ambarcaţiuni cu tot, au început monitorizarea păsărilor sălbatice din acest areal, pentru a fi descoperite eventuale exemplare moarte, posibile victime ale aviarei. Mai mult de 325 de specii de păsări sălbatice "inundă" în fiecare an Delta, unele plecând, altele sosind în acest loc, după cum e vremea, caldă sau rece. Exact acum e timpul când vin la noi gârliţele, refugiindu-se din calea crivăţului siberian, dar şi mai multe feluri de raţe.