Cum se poate ajunge din ghetou la şcoală

Zeci de copii analfabeţi din Ferentari învaţă într-un centru susţinut de voluntari cum să nu se teamă de ştiinţa de carte "Nu am avut bani să-l duc la şcoală!". Aproape 90% din

Zeci de copii analfabeţi din Ferentari învaţă într-un centru susţinut de voluntari cum să nu se teamă de ştiinţa de carte

"Nu am avut bani să-l duc la şcoală!". Aproape 90% din copiii romi nu termină liceul, iar 15% nu sunt înscrişi deloc la şcoală, arată un raport al Asociaţiei Ovidiu Rom, condusă de Leslie Hawke, mama celebrului actor Ethan Hawke. În sectorul 5 funcţionează un centru care-şi propune să-i integreze pe aceşti copii şi să-i înveţe să meargă la şcoală.

Aproape analfabeţi şi neadaptaţi social, zeci de micuţi din cartierul Ferentari sunt ajutaţi prin programele "A doua şansă" şi "Fiecare copil la şcoală", dezvoltate de către Ovidiu Rom, să se integreze în comunitate.

În lipsa unui ajutor concret de la asistenţii sociali angajaţi la stat, copiii săraci sunt luaţi din faţa ghetourilor şi învăţaţi, în primul rând, să deprindă un comportament social. "Accesul la educaţie este o responsabilitate a guvernului, dar în prezent nu este şi o prioritate", este de părere Oana Pârvu, reprezentant al Asociaţiei Ovidiu Rom.

Cinci copii la 28 de ani

Strada Amurgului, sectorul 5. Afară este deja frig, iar în ghetou vezi câţiva copii cu vârste cuprinse între 3 şi 5 ani. Desculţi, murdari, se joacă cu orice altceva, numai jucării, nu. Părinţii lor, majoritatea cu maximum opt clase la capitolul educaţie, fie îşi pierd vremea la "o tablă" în faţa blocului, fie se întorc obosiţi de la una dintre cele trei slujbe. Sărăcia este cuvântul de ordine în comunitate.

Garsonierele minuscule, în care locuiesc patru, cinci şi chiar mai mulţi membri ai aceleiaşi familii, sunt ticsite de haine, pături şi, la loc de cinste, un televizor. Mesele au fost înlocuite cu paturi, în care dorm şi patru fraţi. Priveliştea din interior este completată cu succes de mormanele de gunoi din faţa blocurilor, în care se joacă, fără griji, copiii.

"Nici nu cred că vreunul dintre copii ar fi ajuns vreodată la şcoală, dacă nu primeam ajutor, pentru că nu aveam nicio posibilitate pentru ei", recunoaşte Camelia Bică, 28 de ani, mamă a cinci copii, dintre care doi elevi. Ea nu a terminat şcoala, dar nu vrea ca şi copiii ei să îi calce pe urmă.

O altfel de şcoală

Doi dintre copiii Cameliei, Darius (6 ani) şi Toni (7 ani) sunt învăţaţi de către profesorii-psiholog cum să se adapteze vieţii sociale. Amândoi merg după cursuri, la ore speciale, de socializare, ţinute în cadrul Şcolii 141. "Te chinui trei-patru luni să îi ţii în bancă, să îi înveţi să nu se mai mâzgâlească pe mâini. Sunt mulţi copii care nu ştiu să numere. Aurelia, una din fetiţe, nu ştia nici măcar anotimpurile", spune Vera Damian, coordonatoarea centrului special de la Şcoala 141.

Recensământ, în fiecare primăvară

"În fiecare primăvară, începem <> , adică identificăm în comunitate copiii de vârstă şcolară şi încercăm să îi pregătim. Părinţii sunt intimidaţi şi consideră şcoala un mediu neprietenos, o cheltuială în plus", explică Oana Pârvu. Situaţia cea mai des întâlnită în comunitatea de pe Amurgului este a copiilor care au depăşit însă vârsta de integrare în sistemul educaţional de stat şi care nu mai au şanse să termine şcoala, fără ajutorul programelor de la Ovidiu Rom.