Un robot pleacă pe Venus să afle secretul încălzirii globale

Doi cercetători de la NASA au realizat un sistem de congelare portabil pentru a proteja aparatura trimisă pe Venus să studieze cel mai cumplit efect de seră din Sistemul Solar Suprafaţa

Doi cercetători de la NASA au realizat un sistem de congelare portabil pentru a proteja aparatura trimisă pe Venus să studieze cel mai cumplit efect de seră din Sistemul Solar

Suprafaţa planetei Venus "fierbe" zi de zi la o temperatură de aproximativ 460˚ Celsius. În acest veritabil cuptor, în care plumbul este în stare lichidă permanentă, sondele spaţiale trimise de oameni prin misiunile Venera, Vega sau Pioneer, în deceniul şapte al secolului trecut, s-au topit după maximum două ore. Acum, un sistem de congelare electronic, inventat de doi cercetători americani, ar putea prelungi viaţa aparaturii ajunse pe Venus până la peste 50 de zile pământene.

Dintre toate astrele observabile pe cer, Venus este întotdeauna cel mai strălucitor punct, exceptând Soarele şi Luna. Ca atare, planeta a fost remarcată de oameni încă din vremuri preistorice. Privind-o, pământenii din vechime au considerat multă vreme că văd două obiecte diferite: o stea de dimineaţă, numită Eosphorus, şi o stea de seară, Heperus.

Abia cu vreo câteva mii de ani î.Hr., astronomii din Grecia Antică au descoperit că e vorba despre o singură planetă. Explicaţia mutării planetei pe cer a fost găsită însă mult mai târziu, în 1543, de către Nicolaus Copernicus, savantul polonez care a formulat primul teoria "mişcărilor de revoluţie ale sferelor cereşti".

Venus se află mai aproape de Soare decât Pământul şi, din acest motiv, elipsa pe care îşi desfăşoară mişcarea de revoluţie este mai mică decât a Terrei. Cam o dată la 584 de zile, Venus "depăşeşte" Pământul şi, începând de a doua zi, se vede în cealaltă parte a cerului. Aşa se face că uneori apare pe cer dimineaţa, iar alteori seara.

Confundată cu un OZN

Unghiul dintre Soare şi planetă, aşa cum este văzut de pe Terra, se numeşte elongaţie şi atinge două valori extreme: o dată în est şi o dată în vest.

Când acest unghi este maxim, adică atunci când are aproximativ 47°, Venus străluceşte atât de tare, încât imaginea ei pare mai degrabă a fi cea a unui OZN, decât a unei planete. Presa americană a consemnat faptul că, printre miile de oameni care se păcălesc în fiecare an, la un moment dat s-a numărat şi preşedintele american Jimmy Carter. În anul 1969, el a raportat armatei americane că a văzut personal un OZN, dar când astronomii au analizat cu atenţie mărturia acestuia s-au lămurit că preşedintele văzuse, de fapt, planeta Venus.

Pornind de la acest incident, o mulţime de filme SF au prezentat scene în care membrii serviciilor secrete ascund inclusiv faţă de preşedintele SUA informaţiile despre OZN-uri.

Efect de seră devastator

Studiile efectuate asupra planetei Venus sugerează că, în urmă cu mai multe miliarde de ani, atmosfera acesteia era aproape la fel cu cea de pe Pământ, din zilele noastre. Cercetătorii cred că la suprafaţa planetei era apă, ca şi la noi, dar un efect de seră care s-a autoaccelerat a provocat evaporarea ei completă.

Astăzi, din fosta atmosferă venusiană a mai rămas doar un strat foarte subţire de gaze, între care predomină dioxidul de carbon şi azotul. Dar asta nu înseamnă că gazele au dispărut în spaţiu. Nu. Masa atmosferei venusiene e cam de 93 de ori mai mare decât cea a atmosferei terestre!

Dar şi presiunea este de 92 de ori mai mare. Ca atare, la suprafaţa planetei Venus se înregistrează cam aceeaşi presiune ca pe fundul unui ocean de pe Pământ, la adâncimea de un kilometru. Enormele cantităţi de dioxid de carbon din aerul venusian, alături de alte gaze precum dioxidul de sulf, care se găseşte din plin, întreţin pe această planetă cel mai puternic efect de seră din Sistemul Solar.

Aşa se face că temperaturile de pe Venus sunt mai mari decât pe planeta Mercur, deşi aceasta din urmă e mai aproape de Soare şi primeşte cu 25% mai multă căldură. Astfel, în timp ce temperatura pe Mercur atinge cel mult 430°C, pe Venus temperatura variază între 450°C şi 480°C.

Mecanismele fizico-chimice care întreţin efectul de seră din acest veritabil cazan celest sunt încă neclare pentru savanţi. Mulţi estimează că şi Pământul urmează să aibă aceeaşi soartă, peste câteva sute de milioane de ani.

Ca să elucideze enigmele legate de Venus, dar mai ales pentru că efectul de seră de pe Terra a devenit deja supărător, americanii au decis să reia studiul planetei Venus, în ciuda faptului că, aparent, ştim aproape totul despre ea.

Un laborator-congelator

Folosind cele mai noi dispozitive high-tech şi principiul de funcţionare a congelatorului, un mic roboţel ar putea "supravieţui" pe Venus timp de 50 de zile, ne asigură doi cercetători de la NASA, care în urmă cu două zile şi-au făcut publică invenţia. Numit de cei doi "Venus rover", după modelul cunoscut trimis pe Marte, computerul cu roţi are o "inimă" ceramică, în care sunt închise toate sistemele electronice, înconjurată de o sferă din aliaj greu fuzibil, de mărimea unui grapefruit.

Geoffrey Landis şi Kenneth Mellott, de la Centrul de Cercetări Glenn, din Cleveland, Ohio, "părinţii" micului robot spaţial, au dezvăluit şi principiul după care funcţionează mecanismul de răcire. Ei spun că au inclus în robot un răcitor de tip Stirling, care va evacua căldura din interiorul sferei metalice, prin transformarea ei în lucrul mecanic necesar deplasării.

Suplimentul de căldură va fi disipat în mediul exterior, prin intermediul unui radiator. Trebuie spus că răcitoarele de tip Stirling au fost inventate încă din 1816, de un prelat scoţian, dar au fost mult timp ignorate, în ciuda eficienţei lor energetice. La sfârşitul secolului trecut, acest tip de răcitor a fost folosit cu succes la construcţia frezelor spiralate care forează în rocile dure, utilizate pentru realizarea tunelelor.

Un radiator mai fierbinte decât Venus

Ca să poată elimina căldura, dispozitivul Stirling din interiorul roboţelului ar trebui să fie însă mai fierbinte decât atmosfera venusiană. Prin urmare, el se încinge la exterior până la 500°C, menţinând în interiorul robotului o temperatură "rece" de numai 200°C.

Utilizând aparatură electronică modernă, proiectată să funcţioneze corect inclusiv la 280°C, inima computerizată a robotului va rezista până când învelişul protector va ceda. Puterea electrică necesară funcţionării răcitorului, de aproximativ 240 de waţi, va fi furnizată de câteva baterii cu plutonium, care produc curent electric pe baza radioactivităţii acestui element chimic.

Venus, în astrologie

Venus, planeta care poartă numele zeiţei dragostei, din punct de vedere astrologic, reprezintă latura feminină a oricărei instituţii sau activităţi sociale, la orice nivel. Efluviile astrale ale acestei planete sunt considerate benefice pentru relaţiile sociale, atitudinile publice şi înclinaţiile estetice. Din punct de vedere juridic, Venus este simbolul armoniei, dreptăţii şi echilibrului.

Plasarea planetei Venus în harta astrală a unei persoane arată ce valori preţuieşte omul respectiv şi care îi sunt priorităţile. Ea guvernează dorinţele ascunse şi înclinaţiile romantice, căsătoriile, precum şi orice alt parteneriat. Tot Venus ne ajută să ne manifestăm simţul umorului şi ne dă puterea de a ne lupta pentru plăcerile pe care ni le dorim.

Conform tradiţiei populare, Venus pe harta astrală a unei persoane de sex masculin arată ce fel de femeie îl va atrage atunci când va deveni bărbat. De pildă, dacă la naşterea unui băiat planeta Venus este în Casa Familiei, el va prefera femeile care iubesc viaţa de familie, care ştiu să gătească şi îşi doresc mulţi copii.

Dacă planeta Venus este situată, în schimb, în Casa Dragostei, băiatul devenit adult va căuta femeile romantice şi dornice de aventuri. Pentru o femeie, Venus arată ce anume va preţui ea în timpul vieţii şi cel fel de soţie va dori să devină.

Planeta Venus guvernează semnul Taurului (în ceea ce priveşte securitatea, plăcerile şi finanţele) şi semnul Balanţei (relaţiile şi armonia), fiind considerată influentă noaptea pentru Tauri şi ziua pentru Balanţe. Şi Peştii sunt influenţaţi de Venus, în sensul că întreaga lor sensibilitate şi puterea de sacrificiu vor putea fi stimulate numai prin dragoste.

Peste cel mult zece ani

Cei doi savanţi americani anticipează că robotul lor va pleca "la datorie" peste cel mult zece ani. "Academia Americană de Ştiinţe a recomandat trimiterea unor roboţi pe Venus încă din anul 2003, când au fost dezbătute primele proiecte ample de combatere a efectului de seră. Sunt convins că schimbarea radicală a climei le va conferi impulsul necesar oamenilor politici pentru a da undă verde acestei misiuni", spune Geoffrey Landis.

O astfel de misiune îşi va propune cu siguranţă analizarea tuturor aspectelor fenomenului de încălzire globală şi cu datele obţinute în cele 50 de zile de activitate ale robotului se vor putea alcătui diagramele necesare unei prognoze corecte pentru planeta noastră.

"Va fi o misiune foarte dificilă, dar cred că merită să încercăm pentru că, după ce vor reuşi să obţinem măsurătorile pe care ni le dorim, vom putea lupta eficient cu încălzirea globală şi acasă, pe Pământ", a precizat Mark Bullock, pentru revista "New Scientist".