In piscicultura romaneasca nici nu se mai stie cat se fura

Evaziunea fiscala in domeniul pescuitului: aproape 100%

De peste jumatate de an, o institutie a statului functioneaza fara sa-si cunoasca obiectul de activitate. Compania Nationala de Administrare a Fondului Piscicol, infiintata la inceputul anului, nu este in masura sa precizeze cate balti are in administrare si care este statutul acestora la nivel national. Mai mult, desi se cunoaste ca evaziunea fiscala in domeniul pisciculturii este de aproape suta la suta, conducerea Companiei sustine ca nu poate lua nici o masura, cel putin pana la sfarsitul anului. Motivele invocate: birocratia si timpul prea scurt de la infiintare si pana in prezent. Starea de haos in care se afla piscicultura romaneasca a inceput in momentul in care Agentia Nationala "Apele Romane" si-a luat mana de pe baltile de pescuit. Au fost incheiate contracte de concesiune cu cine s-a nimerit, dar la metodele de control nu s-a gandit nimeni. La randul lor, concesionarii au subinchiriat baltile, iar in momentul de fata nu se mai stie nici macar numarul sau proprietarii acestor amenajari piscicole. Cel putin asa sustin cei de la Compania Nationala de Administrare a Fondului Piscicol, organism ce ar trebui sa monitorizeze societatile comerciale ce au concesionat balti de pescuit. Din acel moment si pana la dezastrul actual nu a fost decat un pas. Din cauza ca nu sunt controlate, baltile s-au umplut cu specii de pesti nevalorosi, cum este cazul crapului chinezesc. Aceasta specie de peste este aproape fara valoare, carnea sa fiind prea putin cautata. Mai mult, specia cu pricina se inmulteste extrem de repede, majoritatea baltilor ajungand sa fie suprapopulate cu asemenea pesti fitofagi. Specialistii in domeniu sustin ca specia de mai sus este total nerentabila pentru a popula o amenajare piscicola, insa ea se intalneste in aproape toate baltile autohtone. Din punct de vedere al pescuitului sportiv, sunt tot mai frecvente cazurile in care pescarii platesc bani grei pentru aceasta distractie, pentru ca la sfarsit sa se intoarca acasa cu mana goala. Patronii care au in administrare baltile pot modifica oricand nivelul apei din bazine in asa fel incat pestele sa nu mai ajunga la unditele pescarilor. In plus, la majoritatea baltilor se practica metoda hranirii pestilor pe timp de noapte, astfel incat pescarii veniti dimineata sa nu aiba randamentul obisnuit. In general, din 3-4 bazine piscicole doar unul este pastrat pentru pescuit sportiv, celelalte fiind inaccesibile sub diverse pretexte. Acestea sunt cele de pe urma carora concesionarii baltilor scot profit. Care profit este aproape imposibil de controlat in momentul de fata. Cantitatea de peste pe care patronul unei balti o ridica la sfarsitul anului nu este verificata de nici o autoritate. Proprietarul poate declara in acte ca, desi la inceput de an a introdus cateva tone de puiet, productia nu depaseste 800 de kilograme, spre exemplu. Motivele invocate sunt greu de combatut: braconajul, imbolnavirea pestilor sau pasarile care au decimat puietul. Organele de control fiscal se vad astfel nevoite sa ia drept buna declaratia patronului, mai ales atat timp cat Compania Nationala de Administrare a Fondului Piscicol nu-si cunoaste inca obiectul de activitate. Cea mai buna dovada a faptului ca evaziunea fiscala in acest domeniu este maxima, o constituie insa neinserierea biletelor de acces pe balta la Imprimeria Nationala. Biletele nu au fost introduse in categoria tipizatelor cu regim special, doar doua societati din tara intrand pana in prezent in legalitate. Fara introducerea biletelor in sistemul gestionat de Imprimeria Nationala nu se poate exercita nici un control asupra tranzactiilor. Valentin Bukasz, directorul Companiei de Administrare a Fondului Piscicol, sustine ca "amenajarile piscicole au ajuns in exploatare particulara in urma privatizarii, iar noii proprietari au acceptat si ideea pescuitului sportiv, dupa reguli proprii. Contractele de folosinta au fost incheiate de catre Apele Romane si urmeaza sa fie preluate pana la sfarsitul anului de catre Companie, moment in care s-ar putea interveni pentru stoparea acestui fenomen". Im momentul de fata, directorul Bukasz nu poate spune cate balti ar trebui sa aiba sub control la nivel de tara. Doar langa Bucuresti se cunoaste ca numarul lor este de aproximativ 30. Aici, la fiecare sfarsit de saptamana se strang sute sau chiar mii de pescari, care platesc sume cuprinse intre 100 si 500 de mii de lei pentru accesul pe balta. Banii rezultati constituie un profit imposibil de impozitat, pe care patronii de balti il fac de ani de zile.