A pictat toţi domnitorii din cartea de istorie

Zoltan Bacsai este unul din cei trei coşari din Baia Mare. Ce îl deosebeşte de confraţii săi este pasiunea pentru desen Zoltan Bacsai este de 16 ani unul dintre cei trei coşari ai municipiului Baia Mare. Nimic extraordinar. Asta până când nu te uiţi în ochii lui. Aceştia trădează un suflet sensibil, de artist. 

Toată ziua are de lucru prin podurile oamenilor, dar serile şi nopţile sunt ale lui. Când are un moment de răgaz, pictează. Desenează pe tot ce îi cade în mână. De la un colţ de şerveţel până la marginea ziarului sau blatul biroului din cămăruţa pe care coşarii băimăreni o numesc birou.
S-a născut într-o familie modestă de muncitori. A rămas orfan de mamă când nu împlinise nici doi ani, dar tatăl lui de la care moşteneşte talentul la desen l-a încurajat mereu. Erau pline cărţile şi caietele de şcoală cu tot felul de schiţe, spre disperarea învăţătoarei. A dat examen la Şcoala Populară de Artă, dar a fost respins pentru că nu avea armata făcută. Acesta a fost norocul lui.

Tablouri în mărime naturală

A făcut armata trei ani în Borşa. Colonelul de acolo , mare amator de frumos, „l-a descoperit” şi l-a pus să picteze. „Eram împrenă cu alţi trei colegi şi pictam toată ziua. Ne-au amenajat chiar şi un atelier. Am pictat toţi domnitorii din cartea de istorie în mărime naturală. A fost un fel de practică. Până să mă duc în armată n-am pictat în ulei, pentru că nu-mi permiteam. Vopselele erau mult prea scumpe pentru mine, dar în armată am avut de toate”, povesteşte Zoltan.
N-a luat cu el niciun tablou, deşi a pictat câteva zeci. Au rămas toate la Unitatea militară din Borşa, să împodobească săli de mese, dormitoare şi birouri. După armată şi-a încercat din nou norocul la Şcoala Populară de Artă. A fost admis din prima. „Şcoala Populară de Artă se făcea trei ani, dar mie mi-au dat diploma de absolvire după doi. Spuneau că nu mai au ce să mă înveţe”, îşi aminteşte cu mândrie. Între timp a şi lucrat la una dintre intreprinderile din oraş, unde a fost calificat la locul de muncă în meseria de strungar. În 1998, a fost disponibilizat şi după doi ani de munci sezoniere a fost angajat la Serviciul Public Ambient Urban, ca necalificat.
S-a pensionat unul dintre coşarii de pe vremea aceea, şi el i-a luat locul. Aşa a ajuns coşar. N-a renunţat însă la desen nici un moment.  Duce o viaţă grea, prestează o muncă dură, dar în sufletul lui rămâne un artist.