Cum petrec minorităţile Crăciunul

Masa de Sărbători, încărcată de specialităţi unice la comunităţile etnice din România

Crăciunul se petrece încă împreună cu familia, se împodobeşte bradul şi se devorează o masă îngrijorător de copioasă, mai ales pentru cei care tocmai au ieşit destul de firavi din post. Este interesant de văzut ce tradiţii speciale mai sunt păstrate de minorităţile din România în această perioadă.
Uca Marinescu povesteşte despre câteva dintre obiceiurile care i-au marcat copilăria, în Ardeal. Colindătorii merg din casă în casă, costumaţi în membrii Sfintei Familii, recreând momentul biblic al căutării unui adăpost pentru sfânta naştere. "Cântăreţii" sunt trataţi cu cozonac, cu multe feluri de prăjituri, mai puţin fructe şi pornesc mai departe.
În a treia zi de Crăciun, băieţii merg pe la casele fetelor şi le "bat " cu un mănunchi de nuiele argintate sau aurite, urându-le în acest fel, oarecum "violent", multă sănătate. Specialităţile maghiare din porc sunt ceva mai condimentate, iar pentru caltaboşi se foloseşte o cantitate bunicică de orez. Supa de peşte este noutatea absolută pentru noi, fiind un preparat tradiţional de Crăciun, inclusiv la Budapesta.
Coniacul armenesc, favoritul lui Winston Churchill
"Crăciunul armenesc este pe 6 ianuarie, ne explică jazzmanul Harry Tavitian, pentru că armenii, primul popor creştinat oficial din istorie, au rămas fideli unui obicei care a fost părăsit treptat de celelalte popoare, începând cu romanii, pentru ca data să coincidă cu o sărbătoare păgână. "Aşadar, pe 25 decembrie, armenii sunt încă în post, aşa că se fac tradiţionalele sărmăluţe în foi de viţă cu condimente armeneşti şi stafide. În ianuarie, de Crăciun, vedetele mesei sunt o plăcintă cu ou, pe nume "Cata", şi "Anushaburul", un fel de colivă mai apoasă ("supă dulce" în armeană), făcută dintr-un grâu cu bobul mare. "Anushaburul" se fierbe o noapte întreagă, povesteşte Tavitian, este aproape ca un priveghi, după care se adaugă 7 feluri de poame (coji de portocale, curmale, stafide, migdale, nuci), simboluri ale celor 7 zile în care Dumnezeu a creat lumea, dar şi ale celor 7 daruri ale Duhului Sfânt. Ceea ce nu trebuie ratat la o masă armenească este cu siguranţă pastrama care se prepară, încă din octombrie, din muşchi de vită.
Pastrama armenească se prepară timp de trei luni
Ea se ţine două săptămâni sub greutăţi, iar atunci când este tare ca lemnul, este amestecată cu ingredientul-minune "cemenul" (o pastă din seminţe de cemen râşnite, îndoită cu apă şi dreasă cu mult usturoi, boia, piper, chimen), cu care se acoperă fiecare centimetru de muşchi." Pofticioşii pot încerca şi "sugiucul", un fel de babic mult mai iute, dacă vă puteţi imagina aşa ceva. O tentaţie mare este coniacul armenesc, celebru în lumea întreagă, şi un favorit se pare al lui Winston Churchill. Cât despre comunitatea romă, ea sărbătoreşte "la fel ca toată lumea", ne asigură Mareş Porogeanu, preşedintele Ligii argintarilor din România. De pe masă nu lipsesc sarmalele, pomana porcului, cozonacul, turtele şi gogoşile. Se colindă în mod tradiţional plimbând o tavă cu o căpăţână de porc menită să aducă belşug, iar obiceiul purtatului ursului în lanţ prin curţi se păstrează încă.

Evrei sau tătari, toţi copiii se bucură de daruri
Evreii sărbătoresc în această perioadă Hanukkah (15-22 decembrie) atât în familie, cât şi la evenimente unde se strânge întreaga comunitate la sinagogă (în prima zi de Hannouka mai ales), dar şi în instituţii (la şcoală de pildă, în Bucureşti există Şcoala Ronald Lauder unde elevii au împodobit bradul şi au serbat Hanouka). Se mănâncă gogoşi cu gem ("sufganiol") şi chiftele din cartofi ( "levivol"). În fiecare zi din cele opt zile de sărbătoare se ard lumânări în sfeşnicul specific evreiesc. Sărbătoarea cea mai importantă din această perioadă pentru comunitatea tătară este Kurbam Bayram (31 decembrie - 4 ianuarie) care se serbează pe date diferite în fiecare an. "Obiceiul este să se taie un batal, care se împarte între familie, prieteni şi săraci, din care se prepară o supă clară şi friptură. Nu lipsesc, bineînţeles, delicioasele baclavale", povesteşte domnul Nihat Osman, redactor-şef al revistei "Karadiniz", editată de comunitatea tătară din România. Se "colindă", dar într-un mod mult mai simplu, fără cântece, copiii îi felicită pe cei mari şi le sărută mâna. Cât despre bradul de Crăciun şi cadouri, "doar cei habotnici îi privează pe copii de aceste plăceri. Se face o masă, dar nu neapărat în ziua de Crăciun, dar fără prea multe pregătiri speciale, pentru că, evident, nu se urmează tradiţiile religioase creştine".