"Un pas mic pentru diplomatie, un pas mare pentru omenire"

Critici si demonstratii de protest impotriva refuzului Americii de a se alatura protocolului

Protocolul de la Kyoto pentru combaterea schimbarilor climaterice, ca urmare a asa-numitului "efect de sera", determinat de cresterea emisiilor de gaze poluante, factor important al tendintelor de incalzire la scara globala, a intrat, in fine, in vigoare, la sapte ani dupa ce a fost semnat. Documentul, care prevede reducerea cu 5,2 la suta a emisiilor de gaze poluante, pana in 2012, a fost ratificat de 141 de tari, carora le revine, la un loc, 55 la suta din cantitatea totala a acestor gaze degajate in atmosfera, ca factor ce contribuie esential la incalzirea globala, cu efectele dezastruoase care se pot prevedea si care incep de pe acum sa se faca simtite: pe de o parte, topirea ghetarilor, cresterea nivelului oceanului mondial si inundatii pe mari intinderi, pe de alta parte, desertificarea unor vaste suprafete, pentru a nu mai vorbi de maladiile respiratorii sau de alta natura provocate de poluarea atmosferica. Protocolul a putut intra in vigoare numai datorita deciziei, dupa multe ezitari, in noiembrie trecut, a Rusiei de a-l ratifica, intrucat, altminteri, nu putea fi satisfacuta cerinta privind pragul de 55 la suta, amintit mai sus. SUA, care au semnat protocolul, au refuzat insa sa-l ratifice, ca urmare a unei hotarari a presedintelui Bush, adoptata imediat dupa asumarea primului sau mandat prezidential, in 2001. Aproape a patra parte din emisiile de dioxid de carbon (CO2) - principalul gaz poluant - din intreaga lume provenind de pe urma activitatilor industriale americane si reducerea lor, cu ajutorul unor instalatii purificatoare de inalta tehnologie, ar implica uriase cheltuieli, pe care America nu este dispusa, deocamdata, sa le faca, cu atat mai mult cu cat de la prevederile protocolului sunt exceptate tari importante in curs de dezvoltare, cum ar fi China sau India, mari surse de poluare, motivatia fiind ca aceste tari nu isi pot inca permite enormele investitii pentru reducerea gradului de poluare a parcului lor industrial si, deci, pentru combaterea efectului de sera. Intrarea in vigoare a protocolului a fost marcata prin ceremonii speciale, care au avut loc la Kyoto, vechea capitala a Japoniei, unde, in 1997, a fost semnat protocolul. Cu acest prilej, laureata Premiului Nobel pentru Pace Wangari Maathai, ministru adjunct pentru problemele mediului al Kenyei, a criticat "acele tari care nu sprijina protocolul de la Kyoto, pentru ca nu doresc sa-si schimbe modul de viata, bazat pe superconsum". Iar purtatorul de cuvant al guvernului nipon si-a exprimat regretul ca SUA, "ca principal emitator de gaze poluante", au refuzat sa se alature protocolului. De altfel, concomitent cu intrarea in vigoare a documentului, in diferite parti ale lumii au avut loc demonstratii de protest ale organizatiilor ecologiste impotriva refuzului american. Comentand evenimentul, presa internationala considera ca indeplinirea sarcinilor asumate de catre tarile semnatare nu va fi deloc usoara. Ziarul german Die Welt isi manifesta, in general, scepticismul asupra utilitatii protocolului. "Daca previziunile cele mai dramatice in privinta modificarilor climaterice se vor adeveri, atunci documentul de la Kyoto nu poate face mare lucru pentru a schimba situatia - cel mult, poate amana evolutiile inevitabile cu cativa ani". In schimb, cotidianul francez Liberation apreciaza ca important e faptul ca s-a facut primul pas, cu conditia ca acesta sa fie urmat de altii, simtindu-se, de aceea, indreptatit sa titreze, parafrazand celebra declaratie a primului om care a pasit pe Luna, "un pas mic pentru diplomatie, un pas mare pentru omenire". O veste imbucuratoare in acest sens este ca mai multi congresmeni americani intentioneaza sa prezinte, la nivelul statelor federale, legislatii in favoarea reducerii emisiilor de gaze, iar un numar crescand de companii din SUA au anuntat, individual, planuri pentru limitarea consumului de energie si, implicit, a nivelului poluarii.