Modernizarea ţării începe la OTV

Ciudată decizia lui Emil Boc: prima televiziune la care a ţinut să apară în direct, după (re)desemnarea sa drept candidat de prim ministru, a fost OTV.  Şi aceasta, cu toate că liderul PDL avea, pentru aceeaşi seară de joi, o invitaţie din partea televiziunii publice.

A ales însă studioul de unde Dan Diaconescu dă merţane la tot poporul. Gusturile nu se discută. Preferinţa pentru temenelele lui „Domnu Dan” în dauna unei emisiuni mai sobre, dar mai profesioniste, este iarăşi de înţeles. Fiecare merge acolo unde îi place. Se subînţelege şi că liderul PDL a ţinut să-i dea una peste nas televiziunii publice conduse de pesedistul Alexandru Sassu.

Problema ţine însă de instituţii şi de proceduri – întâmplător, două elemnte fără de care nu se poate imagina reforma statului. Ei bine, în ţările civilizate ale Europei - care ,probabil, reprezintă modelul de reformă şi pentru Emil Boc - liderii politici au obiceiul de a-şi expune programele la televiziunile publice. Adică, la instituţii susţinute cu bani publici, tocmai pentru a respecta anumite bune practici jurnalistice. Că TVR mai are mult până să atingă asemenea standarde şi că instituţia are ea însăşi nevoie de o reformă profundă, e o altă problemă. 

Dar oricât de nereformată e televiziunea publică, românii care o susţin financiar aveau dreptul la o emisiune corectă, moderată de jurnalişti profesionişti, în care premierul desemnat să îşi expună proiectul. Emil Boc le-a refuzat contribuabililor acest drept.

Apoi, e o gravă problemă de apreciere a valorilor. Dan Diaconescu nu e un realizator TV oarecare, mai bun sau mai rău. Televiziunea sa deţine recordul sancţiunilor din partea instituţiilor statului, pentru încălcarea normelor jurnalistice, pentru limbaj injurios şi vulgar, pentru atacuri la persoană, intruziuni nepermise în viaţa privată şi altele. Cu o zi înainte de transmiterea emisiunii cu Emil Boc, CNA comunica, sec: OTV a fost cel mai sancţionat post TV în 2009 primind, de la începutul anului până în prezent, 27 de amenzi, în cuantum de 342.500 lei. 

Mai rău: Dan Diaconescu a fost, de-a lungul anilor, o adevărată goarnă a proiectelor şi atitudinilor care s-au situat împotriva modernizării ţării, împotriva racordării României la valorile euroatlantice.

De studioul său au fost susţinuţi minerii lui Miron Cozma, în ianuarie 1999, în marşul lor asupra Bucureştiului – o acţiune care, dacă ar fi reuşit, ar fi aruncat România cu cel puţin zece ani în urmă. De la masă cu Dan Diaconescu a sfidat naţiunea marele torţionar securist Nicolae Pleşiţă, povestindu-ne cum apăra el ţara - în cârdăşie cu teroristul Carlos Şacalul, care punea bombe la Europa Liberă. De acolo şi-a lansat Corneliu Vadim Tudor unele dintre cele mai violente atacuri. Acolo, moşit de „Domnu Dan” ( şi, din umbră, de Viorel Hrebenciuc)  s-a născut monstruosul proiect politic numit Gigi Becali. Şi câte şi mai câte alte grozăvii, la care Dan Diaconescu nu a fost simplu reportofon cu pantaloni ci, adesea, iniţiator şi instigator. Ca să nu mai vorbim de toţi veleitarii şi dezaxaţii, de toţi infractorii de drept comun şi de toate paraşutele ce s-au perindat, an după an, prin televiziunea de apartament.

Orice se poate spune şi face în studioul lui Dan Diaconescu. Un singur lucru, nu: să se lanseze un proiect onest de modernizare a României. Când îţi închipui că poţi face asta din studioul OTV, oamenii au tot dreptul să se întrebe care sunt, de fapt, valorile în care crezi.

Prezenţa lui Emil Boc la OTV conţine însă şi o ameninţare voalată, perversă. Ar trebui să ţină seama de ea jurnaliştii care mai păstrează un dram de profesionalism şi demnitate sau intelectualii publici cărora nu le-a amorţit chiar de tot spiritul critic. Înţelegem că Emil Boc are prieteni cu muşchi. Că ţine dulăi în lesă.  Şi putem bănui că, la o adică, Dan Diaconescu şi amicii săi gălăgioşi ar putea fi asmuţiţi împotriva celor care ar avea ceva împotrivă. 

La începutul anilor 90, rolul de armă murdară în slujba ramurii conservatoare a puterii feseniste era asumat de revista „România Mare”, a lui Corneliu Vadim Tudor. Publicaţia a împroşcat tone şi tone de noroi asupra intelectualilor, foştilor disidenţi, liderilor opoziţiei şi oricăror personalităţi cu vederi democratice. A alcătuit „liste ale trădătorilor” , a ridicat în slăvi Securitatea, a alimentat ura, a atacat violent orice proiect de modernizare. 

Acum, în era digitală, OTV este modelul de televiziune cel mai apropiat de acela al revistei „Românie Mare” . De ce , oare, Emil Boc şi, probabil, Traian Băsescu, au nevoie de o „România Mare TV”, în opera lor de modernizare a României? Dar, oare, chiar despre modernizare să fie vorba?