La ospăţul Credinţei

Seara aceasta ne aminteşte de cele două momente esenţiale din Joia Mare: Cina cea de taină şi trădarea lui Iuda... Într-un foişor retras din Ierusalim, Iisus sărbătorea cu ucenicii Săi

Seara aceasta ne aminteşte de cele două momente esenţiale din Joia Mare: Cina cea de taină şi trădarea lui Iuda...

Într-un foişor retras din Ierusalim, Iisus sărbătorea cu ucenicii Săi Paştele. Dorise să petreacă cu ei marea sărbătoare înainte de Patima Sa, ştiind că pentru El sosise ceasul. Chiar El era adevăratul miel pascal. În seara aceea, în camera unde se servea cina, atmosfera era tensionată. Fiecare ucenic dorea să stea mai aproape de Iisus. Iuda se înghesuise la stânga Mântuitorului, alţi doi fraţi - Iacob şi Ioan, doreau să stea la dreapta Lui. Toţi aspirau să stea cât mai aproape de... împărăţia lui Hristos. A fost prilejul ca Iisus să le dea o nouă pildă. Pentru că, în acea seară, trebuia să se respecte obiceiul practicat în zilele de sărbătoare - un slujitor să spele picioarele oaspeţilor. Dar fiecare ucenic se simţea jignit să împlinească gestul unui slujitor. După ce a aşteptat un timp să vadă ce intenţii au, Iisus a împlinit ritualul. În acea seară, după ce au cântat Psalmii, Iisus şi ucenicii au părăsit foişorul şi s-au îndreptat spre Muntele Măslinilor. Noaptea târziu, Iisus a prezis trădarea lui Iuda, dar toţi L-au asigurat de ataşamentul lor. "A sosit ceasul. Iată, Fiul omului este dat în mâinile păcătoşilor" (Marcu - 14, 41). Acestea au fost ultimele cuvinte ale Lui Hristos înainte de a fi arestat în Ghetsimani de către un grup (Matei - 26, 47) de soldaţi şi ofiţeri din garda templului şi soldaţi romani, cu sprijinul apostolului Iuda, care-l sărută ca semn de recunoaştere şi trădare (Marcu - 14, 43-50).