Cine se opune cotei unice?

In ultimele zile, in chestiunea introducerii cotei unice de impozitare s-au inregistrat rasturnari spectaculoase de situatie. De unde se mai astepta numai OK-ul de la FMI pentru ca propunerea sa fie

In ultimele zile, in chestiunea introducerii cotei unice de impozitare s-au inregistrat rasturnari spectaculoase de situatie. De unde se mai astepta numai OK-ul de la FMI pentru ca propunerea sa fie aprobata in guvern, chiar in ziua in care noul sistem de impozitare urma sa ajunga in mapa ministrilor, premierul Adrian Nastase a anuntat ca se amana luarea unei decizii "pentru a da sansa unei discutii cat mai largi, care sa ne conduca spre cea mai buna solutie" . Ce putea sa determine o astfel de schimbare radicala? Cu numai o zi inainte, primul-ministru se intalnise cu presedintele Ion Iliescu, pentru o scurta informare asupra masurilor de protectie sociala pe care Executivul le pregateste pentru aceasta iarna si pentru anul viitor, dar si despre rezultatele discutiilor cu oficialii europeni in cadrul vizitei efectuate la Bruxelles la inceputul saptamanii. Printre subiecte s-a numarat si cota unica. Deja observatorii externi si impartiali se amuzau copios imaginandu-si discutia dintre Ion Iliescu, sustinatorul sistemului de impozitare graduala a salariilor, ajungand pana la 80% in cazul salariilor mari, si Adrian Nastase, "parintele" ideii de introducere a unei cote unice de impozitare de 23%, care ar lasa ceva mai multi bani "in mana" mai ales celor care in acest moment au salarii ceva mai mari. Cel putin la nivel declarativ rezultatele acestei discutii au reprezentat o lovitura de teatru. In timp ce seful statului s-a declarat de acord cu intentia Executivului, enumerand ca la carte beneficiile revolutionarii sistemului fiscal, primul-ministru a anuntat amanarea supunerii spre aprobare a cotei unice, neexcluzand chiar posibilitatea ingroparii acestei idei, catalogata la momentul aparitiei ei drept una de-a dreptul liberala. Neindoielnic, propunerea aplicarii cotei unice a avut o motivatie electorala- atragerea voturilor celor cu salarii mai mari, cei care nu beneficiau in nici un fel de nenumaratele pomeni sociale acordate de Executiv populatiei cu venituri reduse. Numai ca, de data aceasta si efectele benefice asupra economiei erau evidente. Simplificarea sistemului birocratic la nivelul populatiei si al administrarii de catre Finante a sistemului de impozitare a veniturilor populatiei, reducerea evaziuniii fiscale si a muncii la negru- asa cum s-a intamplat in tarile din jur care au adoptat cota unica inaintea noastra- precum si "eliberarea" unei cantitatI mai mari de bani, care ar fi ramas la dispozitia salariatilor si care ar fi putut merge spre investitii si consum, ceea ce ar fi stimulat cresterea economiei sunt numai cateva dintre acestea. Decizia primului-ministru este cu atat mai socanta cu cat reactiile de dupa anuntarea intentiei de a introduce cota unica au fost in marea lor majoritate favorabile. Reprezentantii FMI au fost in principiu de acord, fiind interesatI numai sa nu fie afectat deficitul bugetar de anul viitor. Iar ministrul Finantelor a anuntat ca a gasit deja solutia- reducerea cotelor de CAS cu numai doua puncte procentuale in 2004, fata de trei puncte cat fusese anuntat initial, ceea ce ar fi acoperit integral pierderile estimate. Ba chiar fostul director pentru Romania din partea Bancii Mondiale, Andrew Vorkink, s-a declarat in favoarea acestui sistem, afirmand ca " propunerea este interesanta, pentru ca tarile care au aplicat-o au inregistrat evolutii economice pozitive". Obiectii fatise au avut reprezentantii unor sindicate. Numai ca, pe langa faptul ca nu pot fi reprezentativi pentru "masele largi", contraargumentele erau atat de "subtiri" incat nu ar trebui sa cantareasca mai greu in balanta decat "vointa politica". Ca vor castiga mult cei cu salarii mari, de peste 80 de milioane lei si vor pierde cei cu salarii sub 10 milioane de lei, ceea ce va duce la incalcarea principiului "echitatii fiscale" este total neadevarat. In primul rand, cei cu venituri foarte mari gasesc in prezent -si vor gasi si in viitor - portite prin care sa fie impozitati la minimum in mod legal. Acesta este un lucru cunoscut. Chiar primul-ministru a exemplificat "solutia" declararii unui salariu minim, cel impozitat in prezent cu 18% si primirea de venituri suplimentare sub forma de dividende, care sunt supuse unei cote de impozitare de 5%. Mai mult, sunt bine cunoscute modalitatile variate prin care chiar managerii intreprinderilor de stat gaseau solutii pentru a-si rotunji veniturile fara ca acestea sa intre la categoria salarii si sa fie impozitate ca atare. Iar cei cu venituri mici, care acum intra in trepte de impozitare inferioare cotei unice de 23% poate ca nu vor castiga mai mult din salariu, dar in nici un caz nu vor pierde, deoarece se va aplica un sistem regresiv de deductibilitati care va permite conservarea veniturilor actuale. Care sunt atunci fortele de opozitie cu care se lupta premierul Adrian Nastase? Sa fi descoperit oare in timpul discutiilor din ultima saptamana diverse grupuri de interese care pierd de pe urma aplicarii unui nou sistem de impozitare si care sa reprezinte un argument mai puternic decat cel economic? Rezervate in declaratii pana acum au fost patronatele, care pierd prin reducerea intr-o masura mai mica a CAS-ului. De asemenea, puternic sub presiune s-ar afla cei care utilizeaza in prezent munca la negru si evazionistii fiscali. Se pare ca in discutiile cu anumiti patroni s-ar fi invocat chiar situatii personale. O firma, sa zicem de constructii, care pana acum a beneficiat de pe urma programului de constructie a salilor de sport, a constructiei de blocuri ANL si a comenzilor locale pentru repararea strazilor , se vede in situatia in care i se naruie sperantele de rotunjire a veniturilor din acordarea de deductibilitati pentru construirea si amenajarea locuintelor sau pentru dotarea acestora cu termopane... Oare nu-si va restrange proportional o astfel de firma si generoasele contributii politice de pana acum? In acest moment decizia apartine premierului Adrian Nastase, care spune ca "personal sunt in favoarea acestui sistem". Teoretic, nu ar mai trebui sa existe nici o piedica. Numai ca tot el adauga: "Dar pot accepta oricare dintre solutii daca o astfel de formula nu ar produce efectele pe care le gandim". Oare care sunt efectele la care se gandeste seful PSD?