De la obrazul gros la buzunarul subtire

Peste doua miliarde de dolari datorate de catre 519 firme mari, majoritatea de stat, catre bugetul de stat. Peste vreo doua luni vom afla care sunt si datoriile firmelor mici si mijlocii catre acest

Peste doua miliarde de dolari datorate de catre 519 firme mari, majoritatea de stat, catre bugetul de stat. Peste vreo doua luni vom afla care sunt si datoriile firmelor mici si mijlocii catre acest buget. Sute sau mii de miliarde de lei neplatite catre fondul de pensii si fondul de somaj. Firme care nu au platit un leu catre Fondul unic al asigurarilor sociale de sanatate inca de la infiintarea acestuia, in urma cu cinci ani. Listele marilor datornici, publicate zilele trecute pe Internet, contureaza o realitate despre care multi banuiau ca exista, insa putini stiau care ii sunt proportiile. Ani de-a randul, statul, prin institutiile care trebuiau sa incaseze acesti bani, a tolerat aceasta situatie in speranta ca, probabil, intr-un acces de constiinta, rau-platnicii vor veni sa-si plateasca macar o parte din datorii. Speranta desarta insa, pentru ca incapacitatea sau chiar lipsa de vointa (ca sa nu spunem complicitatea) statului de a pune piciorul in prag si de a determina firmele cu buzunarul strans sa-si plateasca datoriile a transformat cazurile izolate intr-un fenomen. Unii nu au putut sa-si plateasca datoriile pentru ca la randul lor nu-si primeau banii de la partenerii de afaceri. Alte societati - celebrele "gauri negre" din sectorul de stat - nu pot sa-si plateasca darile pentru ca, indiferent cate ajutoare si subventii a pompat statul in ele (chipurile, din ratiuni sociale!), acestea se scurgeau intr-un sac fara fund. Altele au actionat mimetic: ce, eu sunt mai prost sa platesc? Si majoritatea incercau sa-si gaseasca un "spate" in stare sa le asigure protectia in cazul in care vreun inspector mai zelos de la Fisc nu incerca decat sa-si faca datoria. Situatia in care guvernul a decis ca secretul fiscal, in spatele caruia s-au tolerat toate aceste "jocuri", sa fie eliminat poate fi socotita nu doar o dovada de transparenta, ci mai degraba o metoda (nu se stie cat de eficienta) de a-i determina pe rau-platnici sa-si mai achite cate ceva din sumele pe care le au de platit. Pana acum s-a vorbit de tot felul de incercari de a recupera banii de la datornici. Statul spune ca cei care nu platesc sunt executati silit. Adica se duce Fiscul la fabrica si scoate la vanzare tot ce poate fi valorificat, de la utilaje pana la scaunul directorului. N-am auzit insa pana acum ca vreo fabrica sa intre in faliment pentru ca nu si-a platit datoriile. Un telefon dat cui trebuie, o esalonare, apoi o reesalonare si adesea cate o injectie de bani de la stat (care de cele mai multe ori s-a dus pe mariri de salarii, masini scumpe pentru directori s.a.m.d) au rezolvat intotdeauna problema. De faliment nici nu poate fi vorba, pentru ca ne ies in strada miile de muncitori, fac scandal si...vin si alegerile, si n-avem nevoie de "tulburari sociale". Si faptul ca economia nu si-a dat duhul de tot se datoreaza contribuabilului de rand si sectorului privat (care, conform statisticilor, asigura mai mult de jumatate din PIB, in conditiile in care ponderea numerica este mult mai mica decat cea a intreprinderilor de stat). Prin taxele si impozitele tot mai mari, fiecare dintre romani a platit o particica din ceea ce nu au platit marii datornici. Pentru ca i-a fost mult mai usor, statul nu s-a sfiit sa bage mana in buzunarul fiecaruia dintre noi, pentru ca nu se putea atinge de firma X sau Y cu relatii sus-puse, iar pentru intreprinderile in moarte clinica trebuie sa dea el bani sa le tina in viata. Mai mult, prin legi strambe, statul a apelat la metode de-a dreptul cinice: fiecare sofer plateste un cent pentru fiecare litru de benzina in contul datoriilor fostei Companii Romane de Petrol, ca si cum el ar fi facut aceste datorii. Si pentru ca, strans cu usa de FMI si UE, "centrul" nu a mai alocat suficienti bani catre judete, primarii au devenit din ce in ce mai inventivi: au inventat taxa de statiune, taxa de tranzit prin si pe langa oras si Dumnezeu mai stie ce le mai trece prin cap. Si in timp ce ni se spune ca in acest an a mai scazut fiscalitatea, taxele inventate compenseaza cu varf si indesat scaderea modesta a unor impozite. Poate ca cinismul are limite mult mai largi decat am crede daca observam ce se intampla acum in sistemul sanitar. Bolnavii nu-si pot cumpara medicamente gratuite si compensate, desi luna de luna li s-a retinut din leafa contributia de sanatate. Pana acum, daca vreun sef al Casei de Asigurari de Sanatate ar fi indraznit sa spuna ca nu sunt bani pentru ca firma X sau Y nu si-a platit de cinci ani contributia la fondul de sanatate, directorul respectiv risca sa intre in puscarie pe motiv ca a violat secretul fiscal. Asta in loc sa intre in puscarie "managerii" firmelor respective care opresc salariatilor aceste contributii, dar nu le varsa la buget. Conform legii, deturnarea impozitelor cu retinere la sursa este considerata infractiune si se pedepseste ca atare. Dar ati auzit de vreun patron care sa intre la puscarie pentru ca e cam "uituc"? Poate de vreun amarat de contabil, acarul Paun, obligat de multe ori de patron sa nu vireze banii retinuti de la angajati catre buget. Publicarea listelor cu datornicii este un pas inainte. Insa, cu toate acestea, romanii vor continua sa plateasca din buzunarul propriu nesimtirea rau-platnicilor, ca doar nu-si inchipuie cineva ca, rusinati ca au fost dati in vileag, acestia se vor inghesui sa-si plateasca datoriile...