Ca şi oamenii, delfinii se recunosc între ei după nume

prin anumite sunete, dar ceea ce îi distinge este faptul că doi indivizi se pot referi la un al treilea, identificându-l prin "numele" pe care îl poartă. Trăind într-un mediu marin, unde

prin anumite sunete, dar ceea ce îi distinge este faptul că doi indivizi se pot referi la un al treilea, identificându-l prin "numele" pe care îl poartă. Trăind într-un mediu marin, unde vizibilitatea este foarte redusă, delfinii au dezvoltat o modalitate proprie de a se căuta şi recunoaşte, şi anume comunicarea acustică, prin emiterea de fluierături, acestea fiind un fel de "semnătură vocală" cu ajutorul căreia se pot lesne identifica.
Pentru a dovedi că aceste fluierături sunt mai mult decât simple sunete indistincte prin care delfinii se caută unii pe alţii, ci veritabile "cărţi de vizită sonore" individualizate, s-a recurs la următoarea experienţă. Un număr de delfini au fost capturaţi, apoi fluierăturile lor au fost sintetizate cu ajutorul unui computer. "Vocile" lor astfel sintetizate au fost apoi redate, iar delfinii au recunoscut imediat pattern-ul sonor al indivizilor pe care îi "cunoşteau", respectiv care făceau parte din acelaşi grup, în timp ce au rămas indiferenţi la fluierăturile indivizilor care nu făceau parte din grupul lor. Semn, aşadar, că nu este vorba de simple sunete de chemare, ci de un fel de "etichetă sonoră" individuală.
"Este o descoperire fascinantă, deoarece înseamnă că aceste mamifere marine au dezvoltat abilităţi asemănătoare omului", a declarat unul dintre cercetători, dr. Vincent Janik. Cercetătorii au stabilit că delfinii tineri "învaţă" să-şi creeze propria semnătură vocală, urmărind cu atenţie fluierăturile emise de delfinii adulţi şi asimilând unele caracteristici ale acestor semnale sonore, pe baza cărora îşi creează propria "semnătură" originală, deosebită de a tuturor celorlalţi indivizi.