Când nesimţirea prinde aripi…

Avioanele stau la sol, iar pasagerii sunt ţinuţi ca-n staule. La aterizare, priveliştea e dezolantă. O epavă trasă pe dreapta te întâmpină, zâmbindu-ţi hâd, din poarta aeriană a

Avioanele stau la sol, iar pasagerii sunt ţinuţi ca-n staule.

La aterizare, priveliştea e dezolantă. O epavă trasă pe dreapta te întâmpină, zâmbindu-ţi hâd, din poarta aeriană a ţării. Principala poartă aeriană a ţării! Intri în aeroport. Vezi sute de oameni, copii, gravide, bătrâni, dormind pe jos.

La un moment dat, aeroportul vuieşte: "Hoţii! Hoţii! Mincinoşii! Mincinoşii!". Îţi faci cruce, rugându-te să nu fie din nou revoluţie. Când afli despre ce este vorba îţi faci cruce din nou, nevenindu-ţi a crede ce se întâmplă. Peste 200 de oameni - oameni, nu vite! - au fost ţinuţi mai bine de 30 de ore în aeroport, fără a li se spune măcar care sunt cauzele întârzierilor unor curse. Vorbim despre curse low-cost, adică ieftine, dar şi despre companii cu tradiţie.

Dar, chiar şi aşa, pentru mai puţinii bani plătiţi, aceşti oameni aveau dreptul de a fi avertizaţi că vor pleca peste două zile, şi nu peste cinci minute. Este o normă care, deşi nu este prevăzută în vreun cod votat "la pachet" de aleşii din parlament, este prevăzută cu majuscule în Codul Bunului-Simţ.

Însă, la noi, nesimţirea a prins aripi, în timp ce avioanele stau la sol, iar pasagerii sunt ţinuţi ca-n staule şi obligaţi să înghită preţurile de neam prost practicate de o firmă care deţine monopolul spaţiilor comerciale din aeroport... Apă, sendvişuri, cafea, la preţuri exorbitante, în condiţii jalnice. Asta le oferă Aeroportul Internaţional "Henri Coandă" pasagerilor care îi cumpără serviciile.

Clientul nostru, prostul nostru! Vrei să fugi, să scapi de imaginile barbare. Cauţi cu disperare un taxi. Ţi se face din nou scârbă când parchează în faţa ta o maşină galbenă, cu tarife astronomice.

Alt monopol!
Când îi iei la întrebări, cei care nu zboară cu low-cost, pentru că salariile de mahări cu care sunt plătiţi ca să ne respecte pe noi, cetăţenii, le permit clasa business, îţi răspund politicieneşte. Un reprezentant al Aeroportului "Henri Coandă" acuza companiile aeriene care au avut întârzieri de peste 30 de ore. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, modul în care ridică din umeri trădează gândirea rudimentară a unor indivizi care nu realizează că răspund de vieţile altora.

"Pasagerii acestor curse ar fi trebuit să ştie care sunt implicaţiile unor călătorii în sistem low-cost", zice reprezentantul. Cam cum zicea un fost ministru al transporturilor: "Low-cost, high risk!". O acreditare a impertinentei idei că aceia care călătoresc în regim low-cost se pot aştepta la orice fără a avea dreptul să cârtească.

Încă se mai bazează pe faptul că românii nu au învăţat că au şi drepturi. Încă! Însă ce gândesc ei, cei care zboară cu low-cost ca să muncească în lumea civilizată? Speră că vor ajunge să fie trataţi în ţara lor aşa cum văd că sunt trataţi spaniolii în Spania, italienii în Italia, francezii în Franţa şi, mai ales, speră să zboare din ţară nesimţiţii cu aripi…