Ce nasol o duc americanii comparativ cu noi

Mai primesc uneori mesaje amarnice de la românii care-au întins-o peste hotare; dar scrisorica, recepţionată alaltăieri de mine de la o româncuţă americanizată, întrece orice

Mai primesc uneori mesaje amarnice de la românii care-au întins-o peste hotare; dar scrisorica, recepţionată alaltăieri de mine de la o româncuţă americanizată, întrece orice închipuire. Ce mai, rândurile ei, pe care cerneala nu s-a uscat încă, foşnesc de-un pesimism aproape antiamerican. Un pesimism care-ţi frânge inima, ţi-o drege la loc, iar ţi-o frânge... şi tot aşa, preţ de trei pagini.

Încă de la început, scrisoarea îşi coboară literele în bernă, şi coborâte le ţine, până la capăt: "Oricât de greu îţi vine a crede, viaţa în America e tare nasoală, pentru că:

- nu îţi poţi face vreun merit din a şti doar tu secrete precum drumuri fără
gropi, farmacii cu reţete compensate sau magazine cu mărfuri pe stoc, la preţ de anul trecut;

- nimeni nu se oftică dacă îţi cumperi ceva nou: casă, gipan "Toyota", elicopter. Şi, fără licărul acela inconfundabil de invidie din ochii aproapelui, ce sens mai au toate...;

- nimeni nu-şi permite să te fluiere sau să te agaţe pe stradă. De aceea, femeile habar n-au câte parale valorează ele, în realitate, şi au nevoie permanentă de psihiatru;

- taxiul este scandalos de ieftin, benzina se dă cu 20 de cenţi litra, la botul pompei, tot calicul şi le permite;

- cotloanele vocabularului îţi sunt iute debarasate de cuvintele: "şpagă", "relaţie", "pilă". Nu întâmplător, americanii deţin un fond de cuvinte redus, în ciuda puterii lor economice;

- peste Ocean, se duce de râpă strigătul de victorie, transformat în şoapta atotcuprinzătoare: "Azi am căldură şi apă caldă!". E un adevăr trist că bărbaţii americani, posesori de centrale termice, n-au cine ştie ce trecere la dame;

- aici, te trezeşti rupt brutal de marea familie a Naturii. Bunicuţul "noroi", fratele "mucegai", cumătra "igrasie", nepoţelul "pipi" sunt imposibil de aflat, poţi fi tu şi preşedintele ţării.

Am udat cu lacrimi transoceanice scrisoarea prietenei mele. Ah, bieţi yankei, amar vă mai e curcanul de "Ziua Recunoştinţei", iar voi nici măcar nu vă daţi seama!