Ce n-au spus Ovidiu, Sorin si Marie-Jeanne

* Cine le-a facilitat obtinerea vizelor? * Care erau regulile de detentie? * Ce se intampla in momentul in care acestea erau incalcate? * De ce s-au bucurat rapitorii in momentul eliberarii

* Cine le-a facilitat obtinerea vizelor?
* Care erau regulile de detentie?
* Ce se intampla in momentul in care acestea erau incalcate?
* De ce s-au bucurat rapitorii in momentul eliberarii romanilor?
* Cine au fost cei care i-au eliberat si cu ce pret?
* De ce ar fi declarat Mohamed Munaf autoritatilor americane ca unul dintre ziaristi este implicat in rapire?
* De ce crede Ovidiu Ohanesian ca serviciile secrete romanesti ar fi avut o implicare in ceea ce-l priveste?
* De ce nu au vorbit despre responsabilitatea celor care i-au trimis in Irak?
Acestea sunt zece intrebari la care ziaristii ostatici au refuzat sa dea raspunsul.


Ieri, sala Arcub s-a umplut pana la refuz de jurnalisti care asteptau macar cateva raspunsuri de la colegii lor proaspat eliberati din mainile unora "care lupta pentru idealurile lor" (caci asa i-au numit -n.n.) - Marie Jeanne Ion, Sorin Miscoci si Ovidiu Ohanesian. Numai ca, in afara de faptul ca le-a fost exterm de greu, lucru de care nu ne indoim, nu am aflat nimic. "Nu putem spune nimic mai mult", a fost cel mai des raspuns dat de jurnalisti jurnalistilor. Mai mult, discutia cu Marie Jeanne, Sorin si Ovidiu a fost condusa indeaproape de Dan Dumitru - directorul "Stirilor" de la Prima TV - si de Cristina Topescu. Astfel incat, orice intrebare mai "cu substrat" era imediat "amendata", iar timpul alocat povestirilor a fost prelungit, doar cu scandal, pana la o ora si jumatate.
Serivicu contra serviciu
Cine e de vina de aceasta rapire? "Noi" - raspund cei trei la unison. Pentru ca au plecat "fara paza militara". Pozitia postului Prima TV fata de aceasta plecare nu a fost foarte clara. Marie Jeanne Ion a incercat sa spuna ca a fost serviciu contra serviciu. Munaf vroia sa se arate noua imagine a Irakului, ziaristii scoteau niste subiecte pe care nu le-ar fi putut obtine fiind insotiti de reprezentantii MapN. Varianta aceasta nu prea sta in picioare atata timp cat Marie Jeanne spune ca nu era vorba de o cheltuiala prea mare si ca singurul "efort financiar" suportat de Munaf ar fi fost plata biletelor de avion, respingand cu vehementa orice alt castig material. S-a vorbit de faptul ca, in fond, costurile deplasarii ar fi putut fi platite cu usurinta si de Prima TV. Totusi, nu s-a intamplat asa. Jurnalistii spun ca nu stiu cine le-a platit cazarea. Intervine apoi intrebarea cum, timp de o saptamana, cat au stat in Irak pana in momentul rapirii, in care Munaf a fost practic parintele celor trei, care isi aruncasera viata in mainile lui, acesta nu s-a tradat. Ba mai mult, a plans in perioada de detentie, jurnalistii romani fiind cei care nu de putine ori l-au incurajat. Faptul ca, in ziua plecarii spre Irak, Munaf a venit la aeroport impreuna cu sotia si doi dintre copii sai si ca acesta avea multe rude la Bagdad a fost considerat de catre cei trei jurnalisti o garantie a credibilitatii acestuia. De altfel, Munaf a fost cel care a stabilit toate intalnirile ziaristilor romani cu oficialitatile de la Bagdad. Unde a fost Munaf pe parcursul celor 55 de zile de captivitate? Toti trei spun ca au stat impreuna cu el in aceleasi locatii: 4 zile intr-o camera, iar restul intr-un beci. Legati la ochi! Ce s-a intamplat insa acolo este "informatie clasificata". Omar Hayssam este acuzat de autoritati de inscenarea rapirii. Ohanesian sustine ca, in conceptia lui, tot timpul detentiei au fost in mainile acelorasi rapitori si neaga ca l-ar fi cunoscut vreodata pe sirian. Marie Jeanne spune ca l-a cunoscut pe afacerist in urma cu vreo doi ani intr-o delegatie in Algeria a Presedentiei. Neaga, de asemenea, orice alta relatie cu el. Spune ca nu vrea sa creada ca exista o astfel de minte criminala care sa fi pus la cale rapirea, dar daca asa stau lucrurile Justitia trebuie sa faca lumina. Desi intre interviul acordat de Ohanesian ziarului Romania libera si declaratiile date de Marie Jeanne si Sorin facute la Prima TV au existat mai multe diferente, ieri, toti trei au vorbit "aceeasi limba".
Jurnalistii, considerati spioni
Lucrurile confiscate de rapitori si apoi inapoiate au ridicat, din nou, mai multe controverse. Nu li s-au dat hainele, camera de filmat, telefoanele personale, in schimb telefonul de serviciu de pe care a fost anuntata rapirea a fost inapoiat. Misterul puterii lui Marie Jeanne de a mai scrie mesaje, trantita fiind pe o bancheta din spate a unei masini nu poate fi deslusit, probabil, decat de psihologi. Considerati spioni de catre rapitori, jurnalistii au fost controlati la sange, fiind intrebati chiar daca nu au cip-uri sub piele. De aici tragem concluzia ca ei au fost aruncati in mana unor rapitori adevarati, care nu stiau cine sunt. Cel putin ciudat este faptul ca, dupa ce au fost tinuti sub o teroare psihica permanenta, in ziua eliberarii rapitorii se aratau fericiti de plecarea jurnalistilor romani. Mai mult, acestia le-au adus romanilor haine noi si le-au dat chiar si unele suveniruri. De exemplu, Marie Jeanne a primit un sul de hartie igienica. Apoi jurnalistii romani si Munaf au fost facuti "pachet", legati la ochi si urcati intr-o masina. Cei patru au fost abandonati in strada, de unde au fost preluati de eliberatori. Momentul cel mai fericit a fost acel ordin "Go Romania". De la pronuntarea celor doua cuvinte, restul este... informatie clasificata. Totusi, putem trage concluzia ca "pachetul" a fost preluat direct de catre "anonimii" Antitero de la DIE, pentru ca cei trei au negat ca ar fi fost vorba despre americani sau irakieni. Ramane in continuare un mister total asupra acestui moment foarte pasnic al eliberarii. Cei trei spun doar ca autoritatile romane au negociat mult si ca anumite decizii, mult comentate in tara, au avut pana la urma efectul scontat. In functie de tratamentul la care erau supusi, "calculau" mersul negocierilor. "Daca ne dadeau o lingurita de miere sau o jumatate de castravete in plus, era de bine". E greu sa auzi astfel de cuvinte, dar e si mai greu sa nu auzi nimic altceva de la trei oameni pentru care, fara exceptie, fiecare roman a tremurat. Ovidiu Ohanesian a sustinut ca declaratiile sale facute in Romania libera pot fi cititte printre randuri, amintind ca va face, la randul sau, o ancheta personala asupra celor intamplate. El a lasat sa se inteleaga faptul ca banuieste o implicare a serviciilor secrete romanesti, la adresa carora a scris, in urma cu cateva luni, mai multe articole critice. Spre final, Sorin Miscoci a spus, probabil, cel mai interesant lucru al conferintei. El i-a rugat pe jurnalistii prezenti sa nu faca nici un fel de interpretari asupra declaratiilor facute, pentru ca in Irak sunt multe persoane a caror viata depinde de modul in care presa romana va reflecta povestea rapirii. Miscoci a mai spus ca vor exista momente de care spera sa ne bucuram cu totii, iar adevarul va veni in curand, si nu peste 50 de ani.

MApN nu a mandatat pe nimeni pentru obtinerea vizei de Irak
"Ministerului Apararii Nationale nu a mandatat pe nimeni sa sprijine obtinerea, de la Ambasada Republicii Irak la Bucuresti, a vizelor pentru jurnalistii care s-au deplasat la Bagdad. Ca urmare a verificarilor efectuate in MApN dupa aparitia in presa a unor materiale ce acrediteaza ideea implicarii ministerului in facilitarea eliberarii vizelor, rezulta ca aceste informatii nu se confirma", se arata intr-un comunicat al MApN. Totusi, acest lucru nu inseamna ca un angajat al ministerului nu s-ar fi putut ocupa, pe propria raspundere, de facilitarea obtinerii vizelor pentru cei trei jurnalisti. Marie Jeanne Ion a declarat ieri ca habar nu are cine s-a ocupat de obtinerea vizelor si ca a aflat din presa de posibilitatea implicarii unui ofiter al MApN.