De ce n-am ajuns în finală?
0
"Nu avem o garnitură de lideri învingători, ci doar nişte şefi care se pricep la sforării" Diagnosticul doctorului a fost corect: "Poporul român nu este curajos şi este lipsit de
"Nu avem o garnitură de lideri învingători, ci doar nişte şefi care se pricep la sforării"
Diagnosticul doctorului a fost corect: "Poporul român nu este curajos şi este lipsit de ambiţie, deoarece se poate mulţumi cu puţin. (...) Toate aceste caracteristici se găsesc în jocul echipei naţionale".
Pentru acest "diagnostic" ("France Football" - 5 iunie), "pacientul" l-a înjurat pe Ladislau Bölöni: "bozgor" şi "trădător". Patriotismul fierbe în români la fiecare campionat european sau mondial (nu contează disciplina sportivă). Bölöni nu este primul "trădător". Înaintea lui, mulţi cărturari de-ai noştri (care n-au jucat niciodată fotbal) ne-au aşezat oglinzi: uitaţi-vă cum suntem!
În decembrie 1989, ne-am văzut în stradă, înfometaţi, în haine cenuşii, cu urechile îndesate în căciuli ruseşti. Eram însetaţi de sânge. A curs sânge. Am dus Revoluţia la jumătate. În timp ce polonezii înfiinţau Bursa de Valori, noi ne băteam cu ungurii la Târgu Mureş.
Privatizarea am făcut-o cu forcepsul şi cu oameni care au negociat-o prost. Ei au ştiut, totuşi, să-şi tragă propriile comisioane.
După 18 ani, am îmbrăcat tricoul "clasei mijlocii" şi simţim că viaţa noastră a ajuns în finala campionatului european. Pe 13 iunie, în loc să plângem în Piaţa Universităţii victimele mineriadei (ne pricepem la parastase), ne minunăm unde am ajuns: la Zürich, pe stadion, să-i susţinem pe "băieţii noştri" în meciul cu Italia!
Chiar aşa, cum putem să trăim fără să nu ne roadă întrebarea: ce trebuie să facem ca să-i vedem judecaţi pe acei politicieni care ne-au produs traumele din 13-15 iunie 1990? Dar poate că loviturile de bâtă ale minerilor au fost fireşti pentru noi, abia ieşiţi în stradă cu căciulile ruseşti îndesate pe cap...
Viaţa noastră a devenit un şir de victorii: ne facem vacanţele în ţările calde, împingem hipnotizaţi cărucioarele în hipermarketuri, avem credite, asigurări, suntem europeni... Copiii noştri se grăbesc să ajungă vedete tv, să aibă bani, valize de bani şi maşini puternice.
De 18 ani, liderii noştri ne promit locuri de muncă, autostrăzi, căldură şi pâine mai ieftină... Ne promit Marea Finală! Dar niciunul nu a avut puterea, prin statutul său moral, să-i adune pe români în jurul unor valori spirituale care să le dea forţa de a învinge.
În România nu a apărut, încă, o garnitură de lideri învingători, ci doar nişte şefi care se pricep la aranjamente, la sforării, la şmecherii. În fapt, românii nu au născut o generaţie de învingători. Vorba lui Lobonţ, la întoarcerea de la EURO: "Atât am putut..." Aduceţi o lumânare!
Se încarcă comentariile...
