De ce n-a căzut Tăriceanu

a senatorului Cristian Diaconescu i-a lovit în moalele capului pe pesedişti, arătând care este situaţia reală într-o formaţiune care se declară gata-gata să escaladeze meterezele Puterii.

a senatorului Cristian Diaconescu i-a lovit în moalele capului pe pesedişti, arătând care este situaţia reală într-o formaţiune care se declară gata-gata să escaladeze meterezele Puterii. Mircea Geoană nu a reuşit să facă din PSD o alternativă credibilă pentru actualii guvernanţi. Partidul său nu are coeziune şi nu a primit un proiect capabil să-l însufleţească într-o bătălie electorală. Dacă unul dintre reprezentanţii noii generaţii a partidului s-a simţit lăsat baltă de colegii săi, e clar, lucrurile merg prost în tabăra social-democrată. Cu o cotă de 20 la sută în sondaje, PSD e pe cale să piardă în faţa PRM titlul de cel mai puternic partid din Opoziţie, ceea ce se traduce în atitudinea sfidătoare a peremiştilor la adresa moţiunii social-democrate. În aceste condiţii, misiunea premierului de a demonta acuzaţiile PSD a fost una banală. Pericolul real pentru guvernarea Tăriceanu nu se regăseşte în cuprinsul moţiunii de cenzură şi nici în acţiunile belicoase ale PSD. Inamicul este la Cotroceni, singurul loc de unde poate fi trăsnit Palatul Victoria. Desfiinţând moţiunea, primul-ministru a răspuns, de fapt, criticilor preşedintelui Băsescu, lansate cu prilejul prezentării mesajului şefului statului în faţa parlamentului. Sănătatea, învăţământul, proasta administrare a treburilor publice fuseseră atacate de Traian Băsescu, preşedintele luând demult apa de la moara moţiunii pesediste. Iar vorbele din final ale lui Tăriceanu - "să vă temeţi de clipa în care voi dori eu anticipate" - erau destinate altor urechi decât cele ale membrilor PSD care ştiu prea bine că nu sunt în stare să facă faţă acum unei bătălii electorale. Curajul lui Tăriceanu vine din evaluarea situaţiei de pe scena politică. Din exterior, mesajul UE spune "nu" unei crize politice majore. Pentru Bruxelles este esenţial să aibă la Bucureşti o guvernare chiar mediocră, dar stabilă şi capabilă să îndeplinească ultimele cerinţe europene, decât o situaţie de haos din care nu ştie nimeni ce se poate alege. Din interior, nu există altă soluţie politică pentru configurarea unei majorităţi. Conducerea liberală consideră că poate face din slăbiciune o situaţie avantajoasă. În cazul în care cade guvernul, partidul nu are de pierdut decât lanţurile trecând în Opoziţie. Cine rămâne nu are decât să se spele pe cap cu situaţia creată şi să scoată cămaşa cum o şti. Dacă revoluţia Stolojan ar fi prins în PNL, lucrurile ar fi stat rău pentru Tăriceanu, dar aşa, timpul curge în favoarea premierului. Traian Băsescu ştie foarte bine ce se întâmplă şi de aici vine şi reconfigurarea ţintelor sale, preşedintele preferând să se concentreze asupra problemelor reale resimţite de electorat decât să-l atace direct pe premier. Jocurile se fac pentru 2007, când altă făină se va măcina la moara politicii. Pană atunci ni se mai oferă câte o moţiune clocită în dogoarea verii sau, mai palpitant, câte o cursă de elicoptere pe cerul patriei.