Cum se minte în slujba adevărului

O boală năprasnică loveşte ştirile româneşti de vreo 2-3 ani încoace: betonarea ştirii cu “surse” incerte, fanteziste sau pur şi simplu inexistente.

Inacceptabil de puţine informaţii curate circulă în presa românească. Las deo­parte agenţiile de ştiri de luat în consideraţie, adică Mediafax şi Rompres. Nu omit însă serviciul altor agenţii care, pentru că trăim în România, transmit informaţii partizane, de cele mai multe ori în consonanţă cu politica grupului de presă căruia îi aparţin. Au prins viaţă agenţii de presă pro-băsesciene, anti-liberale, pro-conservatoare etc. – ceea ce înseamnă o dezertare energică de la orice norme, criterii şi principii în materie de ştiri. Astfel malformate, aşa-zisele ştiri sunt preluate de doritori cu morga consultării unei instanţe a cărei onestitate e situată în afara oricărui dubiu moral şi profesional. Urcând într-o ebrietate crescândă dinspre capul tulbure al creatorului către înălţimile mediatizării, aceste ştiri măsluite ajung la deplina legitimare prin citarea lor în contexte ample (anchete, scandaluri, evenimente fierbinţi etc.).

Construcţia unei ştiri temeinice este lăsată în drum din pricini variate: incompetenţa autorului, invocarea presiunii timpului, subordonarea faţă de politica trustului. O boală năprasnică loveşte ştirile româneşti de vreo 2-3 ani încoace: betonarea ştirii cu „surse” incerte, fanteziste sau pur şi simplu inexistente. Cei mai vizibili în această stilistică a manipu­lării sunt moderatorii TV transformaţi, cei mai mulţi dintre ei, în stăpânii abuzivi ai adevărului aflat în dispută. N-au timp de îndoieli, gâfâie printre telefoane, emisiunea nu trebuie să fie decât validarea unui scenariu prestabilit. Se ivesc momente de suspans critic: evenimentul se diluează galopant datorită absenţei unor ştiri menite să-i dea măcar o brumă de credibilitate. Atunci ţâşnesc, ca nişte focuri bengale, informaţiile „pe surse”. Orice moderator incapabil să resusciteze un subiect prin informaţii corecte, eventual nuanţate cu ajutorul invitaţilor din platou, apelează la arma secretă a „surselor”. Întrebat de unde a aflat despre te-miri-ce culise foşnitoare, moderatorul răspunde cu un rictus complice: e vorba de informaţii venite pe „surse”. Unele imposibil de verificat şi creditate ca veridice printr-un ciudat consens. Acest artificiu la care se apelează cu o neruşinată dezinvoltură poate avea efecte devastatoare: informaţia de o grosolană tendenţiozitate domină emisiunea şi lasă urme chiar dacă ulterior se va dovedi că nu a fost decât o plăsmuire.

Bagatelizarea ideii de informaţie obiectivă şi balansată este unul dintre semnele cele mai grave ale involuţiei presei autohtone. Aruncată în pagină neglijent şi abuzată de găştile făcătorilor de ştiri mincinoase, realitatea românească este trucată în funcţie de necesităţi, spre uzul celor mai săraci cu duhul.