Un milion de euro pe drumul Sâmbetei

Ţăranii din satul botoşănean Balta Roşie nu au curent electric şi nici apă în curte. Ideea de a investi 36 miliarde de lei vechi din fonduri europene pentru un drum croit în câmp a

Ţăranii din satul botoşănean Balta Roşie nu au curent electric şi nici apă în curte.

Ideea de a investi 36 miliarde de lei vechi din fonduri europene pentru un drum croit în câmp a fost o ambiţie a autorităţilor oraşului Flămânzi, care au vrut astfel să asfalteze drumul până la parcelele cu porumb şi sfeclă ale oamenilor.

În lipsa curentului electric, în sat nu există dispensar medical, oficiu poştal, şcoală sau măcar biserică. Deşi ultimul sâlp de electricitate este la doi km distanţă de Balta Roşie, edilii cred că o asemenea investiţie nu este rentabilă.

Satul Balta Roşie, situat la 10 km de oraşul Flămânzi, este o aşezare relativ nouă, cu o vechime de un secol. 30 de familii s-au aciuat printre dealuri şi ciulini de nevoie, pentru că doar aici primăria mai avea teren. De o sută de ani, satul nu s-a schimbat mai deloc: aceleaşi case de chirpici ascunse printre dealuri, aceleaşi imagini dezolante.

Oamenii au feţele înăsprite de necazuri şi sărăcie încât au început să semene cu ciulinii uscaţi ce acoperă dealurile în spatele cărora îşi trăiesc destinele triste.

Oraşul, atât cât este Flămânziul de oraş, nu-i departe, la doar 10 km, dar nimic nu aminteşte aici de civilizaţie. Primul lucru care izbeşte privirea trecătorului pierdut prin aceste locuri este lipsa banalilor stâlpi de electricitate, a cişmelelor de la colţul străzii, dar mai ales oamenii. Ici, colo mai zăreşti ascunsă prin vie sau pe lângă căpiţele de fân câte o bătrână care îşi găseşte de treabă.

Un decor mut, încins de temperaturi de cuptor. "Cum să nu fie, maică, oameni în sat, că doar nu o fi părăsit. Îs toţi la câmp, că doar pământul nu se lucrează singur", spune, râzând, Elena Guraliuc, o veterană din Balta Roşie.

Ne povesteşte că părinţii săi aici au primit "lot de casă" acum 95 de ani. Era copil când numărul bordeielor a început să crească. ,,Nu s-au schimbat multe. Aşa a fost mereu, cum vedeţi. Doar că ne-am mai modernizat şi noi cu timpul", spune bătrâna arătându-ne radiocasetofonul primit cadou de Crăciun de la nepoţii plecaţi la muncă în Spania. Bateriile sunt cam pe sfârşite şi cu greu se desluşesc ştirile despre vreme. "Auzi că o să plouă. De-ar da Dumnezeu, că mare e seceta asta!", îngână bătrânica.

Mătuşa Elena este printre cei mai înstăriţi oameni din sat. Avere nu prea are, dar cei doi nepoţi plecaţi la cules de căpşuni îi trimit la două-trei luni câte 100 de euro, un bonus suficient pentru ea care are "pensie de la gostat", de 50 RON. Aşa se face că ea şi "încă vreo trei ţaţe" au radio la baterii.

Cum în Balta Roşie nu a existat vreodată curent electric, de televizor nici nu poate fi vorba. Florin are nouă ani şi habar nu are cum arată un televizor. Parcă îşi aminteşte că, "atunci când eram mic, am văzut un televizor la o rudă din satul apropiat, dar nu îmi amintesc cum arată. Mama ar lua televizor, dar dacă în sat nu e lumină, ce să facem cu el", spune, trist, Florin, un puşti care nu are încă un personaj preferat de desene animate.

Rupţi de realitate, dar "conectaţi" la lămpile cu gaz

Candela, lumânările şi lămpile cu "gaz de 5" sunt nelipsite din casele ţăranilor din Balta Roşie. În lipsa energiei electrice, oamenii îşi duc viaţa la lumina palidă de lângă icoană. În geam, la loc de cinste, stau sticlele cu gaz şi uleiul pentru candelă. Oamenii s-au obişnuit aşa şi nu se plâng decât că gazul se scumpeşte de la o zi la alta. "Când trăieşti o viaţă aşa, nu simţi că ar lipsi un lucru.

Dacă ar trage primarul nostru curent electric şi la noi în sat, am plăti, că nu suntem săraci lipiţi pământului. Vindem porumb şi plătim. Dar au zis că e prea scump să aducă firele şi la noi în sat. Nu cred că apucăm noi, bătrânii, să vedem un bec în casă", spune tanti Elena în timp ce aprinde fitilul lămpii.

În Balta Roşie nu există dispensar medical, şcoală, oficiu poştal sau biserică. Nici nu ar fi fost posibil atâta vreme cât nu e curent electric. Ca să meargă la medic, să pună o scrisoare la poştă sau să se roage, ţăranii din Balta Roşie merg şapte km pe jos. Aceeaşi distanţă o parcurg şi cei 40 de copii din sat ca să poată învăţa carte.

Toate demersurile făcute de săteni pentru a lămuri edilii că ar merita să se bucure şi ei de binefacerile electricităţii au eşuat. De fiecare dată, răspunsul a fost acelaşi: "Nu sunt bani!" "Şi noi plătim taxe şi impozite la primărie. Şi noi suntem oameni! Trăim ca animalele în grajduri şi pe nimeni nu interesaează", se plâng sătenii.

În benză, pe un drum nou - numai găuri

Obişnuiţi de nevoie cu traiul la nivelul secolului XVII, ţăranii din Balta Roşie s-au procopsit cu un drum de un milion de euro care le trece prin faţa porţilor. "Nici caii nu vor să meargă pe drum de frică. Îi ducem prin ţarină, că se strică potcoavele", spune moş Vasile Ieremie, vorbe care spun totul despre starea în care a ajuns asfaltul în numai un an.

Banca Mondială a dat Primăriei Flămânzi un milion de euro prin program SAPARD pentru asfaltarea a şapte kilometri de drum, de la Prisacani la Balta Roşie şi Odaia Veche. O pancartă pompoasă pusă la intrare în sat aminteşte de investiţia uriaşă făcută de primărie cu bani europeni. Oamenii nu au timp să o privească şi, oricum, prea multe nu înţeleg din datele tehnice scrise pe tăblia de fier de lângă fântână. Ştiu doar că un milion de euro i-ar fi adus şi pe ei în rândul lumii civilizate.

"Au aruncat banii degeaba. Nouă asfalt ne trebuia în câmp? Cu un milion de euro ne trăgeau curent electric şi apă, că şi aşa mai avem trei fântâni în sat. Caii puteau să meargă şi pe pământ, că nu îşi rupeau picioarele", spune scrâşnind din dinţi un căruţaş.

"Sunt doar 30 de familii", zice vicele

În loc de asfaltarea a şapte km de drum, autorităţile locale au decis să asfalteze 15 km. Aşa se face că s-a "tras" de materiale, iar lucrările au fost de proastă calitate. La numai un an de la recepţie, drumul de un milion de euro arată ca după bombardament. De parcă nu ar fi suficient de ireal, drumul inaugurat cu mult fast se opreşte brusc într-o fermă părăsită situată la şase km de Balta Roşie. "E drept că merge prin câmp, dar banii nu s-au aruncat aiurea.

Oamenii au terenuri şi, când ploua, nu se putea trece. S-a distrus din cauza maşinilor de mare tonaj care au trecut prin zonă. Nu puteam folosi milionul de euro decât pentru drum, nu pentru electrificare sau alte utilităţi", încearcă o explicaţie fostul primar din Flămânzi, iniţiatorul marelui proiect.

Actualii edili au aceeaşi viziune: "Nu trage nimeni curent acolo, iar de canalizare nu putem vorbi. Distanţa a mare, iar cheltuielile - enorme. Sunt doar 30 de familii, iar cheltuielile nu pot fi amortizate", a declarat Dan Manole, viceprimar în Flămânzi.

Pentru asfaltarea drumului care nu duce nicăieri, primăria a contribuit cu patru miliarde de lei vechi. Ultimul stâlp de electricitate se află la doi kilometri de Balta Roşie. Calculele efectuate de specialişti arată că această sumă ar fi fost suficientă pentru iluminarea satului şi realizarea reţelei de canalizare.