5 milioane de euro pentru 7 ani de viaţă

Închis pe nedrept de comunişti, un fost învăţător din Iaşi a dat statul în judecată Ioan Haraga a fost condamnat la moarte în 1945 pentru crime de război, din cauza unui comerciant

Închis pe nedrept de comunişti, un fost învăţător din Iaşi a dat statul în judecată

Ioan Haraga a fost condamnat la moarte în 1945 pentru crime de război, din cauza unui comerciant care a dat declaraţii false.

Ieşeanul Ioan Haraga, fost învăţător, cere socoteală, la 94 de ani, pentru tinereţea pierdută în temniţele comuniste. El a fost condamnat, după război, pentru crime pe care nu le-a comis. A dat statul în judecată şi vrea daune morale de cinci milioane de euro.

"Nu am fost criminal de război, iar toţi cei care m-au acuzat pe nedrept s-au curăţat de tineri, unul câte unul. Am 94 de ani, mă ţin încă pe picioare, dar niciunul din duşmanii mei nu mai e în viaţă. Dumnezeu i-a bătut pentru că a văzut ce mi-au făcut", izbucneşte bătrânul în plâns. "Îmi pare rău, dar trecutul încă mă tulbură", se scuză ieşeanul, ca şi cum lacrimile ar fi un păcat.

Medaliat, apoi condamnat

Anul 1945 l-a prins cu o medalie în piept pentru faptele de vitejie din timpul războiului, dar şi cu un simulacru de proces. "Într-o seară, am dat peste un comerciant evreu care cumpăra hrana destinată soldaţilor de la comandantul batalionului din care făceam parte. I-am spus că-l împuşc, dacă-l mai prind. După război, evreul s-a răzbunat pentru că i-am stricat afacerea şi a dat declaraţii false, cum că aş fi omorât oameni nevinovaţi", îşi aminteşte nonagenarul.

Avea 31 de ani când a fost judecat în lipsă şi condamnat la moarte. "Aveam casă în satul Cogeasca. Într-o noapte, au venit acasă 12 haidamaci şi m-au umflat pe sus. M-au dus la Iaşi, unde am aflat că am fost judecat şi condamnat la moarte în lipsă, pentru crime de război", continuă bătrânul.

Trei săptămâni i-au simulat zilnic execuţia

A urmat coşmarul. Timp de trei săptămâni, Ioan Haraga a fost legat zilnic de un stâlp, în timp ce plutonul îi simula execuţia, trăgând pe deasupra capului. Doi dintre colegii de celulă nu au rezistat batjocurei şi au înnebunit.

La sfârşitul anului 1945, regele Mihai a atras public atenţia că pedeapsa capitală nu este constituţională. Aşa a scăpat fostul învăţător de moarte, pedeapsa fiindu-i comutată în închisoare pe viaţă. Un an mai târziu, ca printr-o minune, procesul a fost rejudecat, iar în final a fost exonerat de crimele care îi erau puse în cârcă. În 1946, Haraga era din nou liber.

"Element periculos", turnat de consăteni

Câţiva ani mai târziu, în 1952, certurile pe care le-a avut cu doi consăteni simpatizanţi ai Partidului Comunist l-au băgat din nou după gratii. "M-a turnat Ilarion Novac, tatăl celui care a fost ministru al transporturilor (Aurel Novac, n.r.). Fiind considerat element periculos pentru societate, am primit 12 ani de puşcărie, dar am reuşit să ies după ce am ispăşit jumătate din pedeapsă", îşi aminteşte ieşeanul.

În cei şase de temniţă, Ioan Haraga a cunoscut noi umilinţe. La Jilava, şi-a petrecut zile la rând în "şerpărie", o cameră unde deţinuţii erau obligaţi să doarmă în urina şi fecalele colegilor. La Aiud, un coleg i-a scos o măsea cu şurubelniţa.

"Dacă e să nu regret ceva din umilinţele pe care le-am îndurat atunci, nu regret că în penitenciare am cunoscut oameni care făceau parte din elita ţării. Am cunoscut profesori care l-au învăţat pe regele Mihai şi am fost întemniţat alături de zece generali, din care şase erau decoraţi cu ordinul Mihai Viteazu", oftează fostul învăţător din Iaşi.

20.000 de lei, două luni de arest

Recent, Tribunalul Iaşi a admis parţial acţiunea unui alt bătrân care a solicitat despăgubiri statului deoarece a fost închis două luni, dintr-o eroare judiciară. Pentru suferinţa cauzată, Gheorghe Viziteu a pretins 200.000 de lei, însă judecătorii au hotărât că două luni din viaţa bătrânului valorează numai 20.000 de lei. Viziteu este hotărât să facă recurs.

Iubit în satul unde a predat

Chiar dacă învăţătorul Haraga a plecat de mult din Cogeasca, sătenii încă şi-l amintesc. "Cei mai buni oameni din satul ăsta el i-a scos. A făcut din oameni, oameni", şi-a amintit localnicul Petru Cărăbuş. "Nu l-am văzut de mulţi ani. Mi-l amintesc ca pe un om extrem de corect şi ştiu că statul tare şi-a mai bătut joc de el", crede Florea Haraga, văr cu învăţătorul.

Dacă e să nu regret ceva din umilinţele pe care le-am îndurat atunci, nu regret că în penitenciare am cunoscut oameni care făceau parte din elita ţării.
Ioan Haraga, reclamant