415 milimetri

Atat masoara teava de Kalashnikov. Atata este distanta de la viata la moarte pentru ostaticii din Irak. La atat s-a redus si distanta dintre Romania si acest taram al terorii. De la celalalt

Atat masoara teava de Kalashnikov. Atata este distanta de la viata la moarte pentru ostaticii din Irak. La atat s-a redus si distanta dintre Romania si acest taram al terorii. De la celalalt capat al armei, cei care sunt cu degetul pe tragaci nu decid numai asupra vietii a patru prizonieri. Ei cauta sa influenteze viata a milioane de oameni, a unei tari intregi. Un terorist cu un Kalashnikov in ceafa unui ostatic ii ia sub stapanire familia, prietenii, cunoscutii. Si mai departe, pe toti cei care se simt solidari. Scopul este sa impuna o decizie, sa ne oblige pe toti sa-i urmam ordinele. Se incearca substituirea autoritatilor statului, a hotararilor lor legitime cu o vointa din afara pentru care viata nu are nici o valoare. Pana ieri, clasa politica romaneasca si intreaga societate au impartasit iluzia ca vom fi feriti de oroare. Nu suntem si nu putem fi, chiar daca ne-am lua tara si ne-am muta la Polul Sud. Oriunde am fi, oriunde ne-am duce, nu putem fugi din realitatea lumii de azi. Nu vom putea sa ne indepartam de pericol cu mai mult de 415 milimetri. S-a intamplat cu 3.600 de cetateni americani si nu numai, care intr-o dimineata de 11 septembrie s-au dus la birourile lor din Turnurile Gemene, s-a intamplat cu emigrantii romani plecati la munca, intr-o zi ca atatea altele, luand trenul-naveta, din suburbii, spre Madrid. Dar, la noi, spre deosebire de alte tari, nimeni nu si-a luat responsabilitatea sa le spuna oamenilor ca, mai devreme sau mai tarziu, ne vom confrunta cu genul de amenintari cu care partenerii nostri din lumea occidentala se lupta cu mult timp inaintea noastra. A fost doza de lasitate a omului politic dambovitean. Cel care vorbeste despre lucruri neplacute nu isi atrage simpatii si nicidecum voturi. Decizii politice de maxima importanta, cum a fost sprijinirea cu trupe a interventiilor din Afganistan sau Irak nu au fost explicate. S-a vorbit numai despre avantaje si s-a omis capitolul riscuri. Cand ne-a lovit necazul, tendinta de a specula momentul a fost irezistibila, ca un drog pentru politicianul roman devenit dependent. Trioul Ion Iliescu, Adrian Nastase, Mircea Geoana era la conducerea tarii in momentul in care s-a dat ordin pentru trupele romane sa treaca Eufratul. S-au angajat total si neconditionat punand in joc toata greutatea cuvantului unui adevarat aliat. Nu s-a spus atunci, bine, venim, dar numai un an, sau numai pana cand se intampla ceva rau. Acum, aceeasi oameni au fost straluminati de ideea calendarului retragerii. Ceea ce in sine este corect, pentru ca nu putem lasa soldatii acolo la infinit, dar nici sa-i retragem sub santaj terorist. Adrian Nastase si Mircea Geoana nu au ratat ocazia, zilele trecute, de a se arata alaturi de cetateni in Piata Universitatii. E prea mare pretul ca sa castigi puncte la imagine prin asemenea actiuni. Ce puteau sa faca acolo? Sa se alature valului de emotie, sa blocheze circulatia, sa dovedeasca teroristilor ca sunt pe cale sa castige? I-ar fi salvat pe ostatici? Daca ar fi ramas in functie, cu ce fata s-ar fi dus Mircea Geoana la Washington sa le spuna aliatilor ca trupele romane ies din dispozitiv? Tot din bancile Opozitiei, PPRM cere retragerea din Irak. Romania Mare a ramas la aceeasi pozitie pe care o are de ani de zile. Dar, pentru Opozitie este o situatie mai confortabila, nu are povara raspunderii. Mai bizare raman declaratiile PUR, care ba vrea retragerea, ba il ofera pe Dan Voiculescu in locul tinerilor jurnalisti. O propunere absolut fantezista. O problema politica se poate rezolva cu mijloace politice, dar nicidecum in piata publica. Acolo este dreptul rudelor si al tuturor celor care simt nevoia sa organizeze demonstratii pentru eliberarea ostaticilor. Politicienii au in responsabilitatea lor interesele a milioane de oameni. Si decizia lor poarta greutatea nu numai a prezentului, dar si a viitorului. Daca o grupare terorista ia 100 de ostatici si cere iesirea din NATO? Sau o bucata din Romania? Clasa politica nu mai are de ales. 15 ani in care puteai sa faci orice iti trecea prin cap s-a incheiat. Trebuie sa-si asume responsabilitatea uriasa de a se comporta, la putere sau in opozitie, in mod constient ca societatea romanesca nu este decat la 415 milimetri departare de orice front din lumea asta.