Cum a dat un medic oraşul pe sat

Primăria comunei vasluiene Coroieşti i-a făcut doctoriţei Alina Mocanu casă şi dispensar, pentru a o convinge să rămână definitiv în mijlocul ţăranilor Am trăit s-o văd şi

Primăria comunei vasluiene Coroieşti i-a făcut doctoriţei Alina Mocanu casă şi dispensar, pentru a o convinge să rămână definitiv în mijlocul ţăranilor

Am trăit s-o văd şi p-asta! Un medic care s-a mutat la ţară, deşi e orăşean, iar facultatea a făcut-o chiar la Bucureşti. Autorităţile locale i-au făcut, la Coroieşti, în judeţul Vaslui, casă, în mijlocul comunei, iar la doi paşi mai încolo a fost ridicat un dispensar, cu tot cu farmacie.

Aşa a fost convinsă Alina Mocanu, femeia în halat alb, cu diplomă de Capitală, să devină om al satului, în inima Moldovei, de trei ani încoace.

Cum descoperă un medic viaţa la ţară, dar nu oriunde, ci într-unul dintre cele mai sărace judeţe din România, aşa cum e cunoscut Vasluiul? Grea întrebare! Şi asta cu atât mai mult cu cât în Coroieşti nu se mai pomenise ani la rând un cadru medical.

"Am fost privită la început cu suspiciune", aud de la interlocutoarea mea. Ţăranii de prin părţile astea se tratează, de când lumea, cu tot felul de ierburi.

La hipertensiune bagi usturoi în tine cât cuprinde, la dureri de tot felul te "tratezi" cu fasole sau cimbru. Ca să nu mai vorbim de "trăscău" sau "ţuicomicină".

Aşa te "anesteziezi" garantat. Plus vracii care dau licori pe bandă rulantă. "Chiar dacă nimeni nu recunoaşte, se ştie foarte bine cine s-a dus la vindecători", se arată ferm specialistul, care susţine că nu s-a speriat de noroaie, cu trei ani în urmă, când a poposit pe meleagurile astea într-un februarie în care omătul era amestecat cu ploaia.

Vraciul, concurentul medicului

Cum nici "doftoriile" băbeşti nu-şi făceau efectul, se ajunsese ca de două ori pe zi să fie chemată ambulanţa la Coroieşti. Asta se întâmpla pe vremea când nici pomeneală să fie picior de medic în partea asta de ţară, unde bolile cardiovasculare, cele de stomac, de plămâni şi reumatismul fac "legea". După ce doctorul a "descălecat" pe plaiurile astea, a început munca de lămurire, om cu om, să înţeleagă fiecare că medicamentele îşi au şi ele rostul lor.

Dar vracii tot n-au dat "faliment", chiar dacă Alina Mocanu are la ora asta înscrişi pe lista ei de consultaţii periodice 1.800 de oameni, dintre cei 2.350 de locuitori ai comunei. Problema e că unii sunt înscrişi pe "liste" duble, atât la medic, cât şi la "vrăjitoare". Se duc sătenii şi colo, dar şi dincolo, când îi doare ceva. Se aleg şi cu pastile, dar şi cu buruieni.

Morţi înainte de vreme

Nu e numai asta. Mai sunt şi alte probleme. De exemplu, se păstrează încă un fel de "complex Mioriţa", pe care îl au cei trecuţi de jumătatea vieţii. Aşa se face că bătrânii, dar şi cei care se consideră deja neputincioşi, din cauza cine ştie cărui beteşug, nu mai fac altceva decât să-şi aştepte sfârşitul, împăcându-se cu soarta. Conceptul "speranţei de viaţă" e limbă străină pentru localnici.

"Sunt unii care urmează tratamentele prescrise de mine. Dar alţii, în special cei bătrâni, spun că nu mai are sens să ia pastile, să lupte pentru viaţă, că ei îşi simt sfârşitul aproape, chiar dacă nici pomeneală nu e de aşa ceva în diagnosticul lor.

E foarte greu de luptat cu mentalităţile. Adevărul e că oamenii nu dau prea mare importanţă sănătăţii. Asta ţine de educaţie". În schimb, cei care se pregătesc de "drumul cel fără de întoarcere" nu găsesc altceva mai bun de făcut decât să cadă în patima alcoolului.

Primarul şi ţevile

S-a născut la Bârlad, a făcut facultatea în Bucureşti, după care a găsit un post liber în Coroieşti, la vreo 30 de kilometri de locul de baştină. Asta e, pe scurt, povestea doctorului ţăranilor. Poţi să baţi la uşa cabinetului său de dimineaţa până seara.

Mai nou, femeia e ocupată cu amenajarea apartamentului de două camere, într-un bloc din mijlocul comunei, pe care l-a primit de la autorităţile locale. Am fost cu primarul Cristian Lungu în casa cea nouă. Cum nu prea sunt pe aici instalatori, edilul se ocupă şi de ţevile din viitorul cămin al doctoriţei, să aibă stăpâna apă curentă la baie şi la bucătărie.

Mobila va veni şi ea nu peste mult timp, dar pentru moment se poate dormi numai pe o saltea gonflabilă. Altă investiţie a fost în dispensar, cu toate utilităţile necesare, la care se adaugă farmacia, în aceeaşi clădire. "Am rămas până acum în locul acesta pentru că mi s-au creat condiţiile necesare", conchide gazda mea, în timp ce primarul se bizuie tocmai pe doctor, să încerce împreună să "schimbe la faţă" comunitatea.