"Sunt foarte mandra ca sotul meu m-a luat doar cu hainele de pe mine, iar acum eu tin casa"

declara Gabriela Vranceanu-Firea

Lucreaza 7 zile din 7. In timpul saptamanii e director de revista, iar in week-end prezinta Observatorul. Gabriela Vranceanu-Firea sustine ca nu vrea sa fie un robotel care recita texte de pe prompter, asa ca inoveaza mereu. Va avea un talk-show de analiza a stirii zilei, pe Antena 3, de la 8 la 9 seara. In spatele stampilei de vedeta se afla o femeie simpla, care tine casa, plateste rate la masina si viseaza la o casa la curte.
- Stirile pe care le prezinti contin, uneori, multa violenta. Nu te deprima?
- Stirile care ma marcheaza foarte mult sunt despre copiii care au patit ceva: au fost batuti de parinti, au fost abandonati sau sufera de boli incurabile. Am un usor tremur al mainilor cand le prezint. Cu celelalte te obisnuiesti cu timpul, dar n-as putea sa spun ca am ajuns la gradul de cinism incat chiar sa nu-mi mai pese daca intr-un accident au murit cinci persoane sau a fost ranit doar soferul. Cu siguranta, ca om te implici, dar acolo, pe ecran, n-ai voie sa izbucnesti in plans, oricat te-ar marca. Mi s-a intamplat ca atunci cand eram de serviciu sa se porneasca un razboi, sa fie si o revolutie in direct, sa fie prins si Saddam, sa moara si Papa, sa fie adusi ostaticii, sa se insoare Printul Charles. Am asistat si la evenimente foarte fericite, care te pot tulbura, dar si la catastrofe: 11 septembrie, Mihailesti.
- Ai multi colegi care sunt ca niste roboti care citesc de pe prompter si nu tresar deloc cand vorbesc despre dezastre?
- Da, sunt aceia care au ajuns direct la pupitrul stirilor, fara sa fi fost ziaristi, care n-au fost pe teren si nu stiu ce se afla in spatele stirii. Ei se concentreaza doar asupra unor lucruri marunte: sa fie taiorul fara dunga, freza in regula si sa nu dea balbe. Nu e chiar atat de simplu, e o meserie mult mai complicata. In SUA, Germania, Franta, cei care prezinta stirile sunt ziaristi cu ani de experienta in spate. Eu am fost mult timp reporter de teren si mai tarziu realizator de emisiuni si prezentator de stiri.
- Cum ii incurajezi pe cei care spun povesti triste?
- In acele momente esti cel mai predispus ridicolului. Sa vorbesti la telefon cu parintele unui copil care a decedat este ceva infiorator. Mi-o aduc aminte si acum pe mama copilului de cinci ani care se ratacise in padure. A fost ceva cumplit, pentru ca prima informatie care a venit, dupa zile de cautari, a fost aceea ca micutul a fost gasit si traieste. Am vorbit in direct cu mama lui, care era in Salvare si mergea spre spital. Era plina de speranta si ii multumea Lui Dumnezeu si autoritatilor, iar peste cinci minute a aflat ca micutul nu mai traieste. Este cumplit! In aceste momente te salveaza in primul rand umanitatea ta, sa fii trecut si tu putin prin viata. E nevoie de maturitate la pupitrul stirilor. Putem da exemple de emisiuni moderate de persoane tinere, care cad in ochii publicului pentru ca nu au reactii firesti. Am vazut foarte multi reporteri care dadeau buzna, in sufletele oamenilor, invadandu-le cu vocile lor pitigaiate. E celebra intrebarea de dupa prabusirea avionului la Balotesti. "Stiti, v-a murit... Ce simtiti?" Sunt lucruri pe care un ziarist trebuie sa le evite.
- Esti director al revistei "Saptamana financiara"... sunt importanti banii pentru tine?
- Da, sigur ca sunt importanti! Am un copil pe care il iubesc foarte mult si are nu are nevoie doar de iubire ca sa fie fericit. Daca l-as iubi si n-as avea bani sa-i cumpar haine, sa-l duc la inot, sa mearga la tenis de trei ori pe saptamana, nu m-as simti eu bine. Daca stii sa-i folosesti cu masura, in beneficiul confortului tau si al familiei, banii sunt foarte buni, dar strica in momentul in care devin un scop in sine. Pana acum nu au devenit asa ceva pentru mine. Sunt doar o metoda prin care imi fac viata mai frumoasa. Sunt foarte mandra ca sotul meu m-a luat doar cu hainele de pe mine, iar acum eu tin casa. Ma incanta sa platesc ratele, scoala copilului... Am rate la casa, la masina, ca orice roman, dar nu sunt dependenta de cumparaturi, pentru ca am un principiu. Daca ai ajuns sa faci cumparaturi ca sa te eliberezi de stres, inseamna ca o duci foarte rau cu partea spirituala. Mai bine mergi la un film.
- Cum te ocupi de educatia copilului?
- E foarte greu, pentru ca ne vedem putin, dimineata si seara, iar in week-end prezint Observatorul. Avem o relatie foarte deschisa, vorbim despre orice, el e in clasa a treia si are, deja, o iubita... I-am promis ca o sa-i iau o casuta cu o curte, daca si mie imi merge bine la serviciu. Deocamdata stam intr-un apartament de bloc, frumos, mare, spatios, dar, cand n-ai un petic de iarba, iti doresti si e si visul lui. Tudor invata la "Jean Monnet", dar merge si la tenis, pentru ca vrea sa ajunga Federer.
- La ce emisiuni nu l-ai lasa sa se uite pe Tudor?
- Nu-l las, dar se uita la serialul "La bloc", pentru ca a doua zi comenteaza filmul la scoala si s-ar simti exclus. Nu l-as lasa sa se uite la stiri, dar am fost socata sa vad cat de mult il intereseaza subiectele de actualitate. Stie de Al Jazeera... E foarte implicat.
- Va veti muta, in curand, intr-un nou decor, la Observator. Iti vei schimba si tu imaginea?
- La Antena 1, la Observator, am trecut prin patru astfel de transformari, care, desi s-au dorit si de continut, au fost mai mult de aspect. Acum cred ca va fi cu adevarat o transformare, pentru ca tehnologia este de ultima ora si vom avea mai mult timp pentru creatie. La Antena 3, post care va fi lansat in vara aceasta, voi avea un talk-show. Antena 3 va fi dedicata stirilor, informatiilor si analizei acestora. Nu va fi deloc divertisment aici. Voi avea un talk-show de actualitati, care va analiza stirea zilei, iar de la 8 la 9 ma voi bate pentru audienta cu Robert Turcescu. Formatul va fi asemanator cu cel al emisiunilor lui Razvan Dumitrescu, de la Realitatea TV, si Mihai Radulescu, de la TVR. Totusi, eu sunt singura femeie! Si cum romanii sunt misogini, sigur voi avea succes, macar din curiozitate.
- Te deranjeaza paparazzi?
- Ma supara atunci cand il urmaresc pe Tudor, care este foarte afectat si nu intelege lucrurile astea. Vede fotografiile si reactioneaza ca un copil: "Vai, ce poza urata mi-ai dat!" I-am explicat ca pozele paparazzi nu au nici un interes sa te dea bine, ci cu ochii inchisi, cu degetul in nas... In rest, pe mine nu ma deranjeaza, imi asum imaginea de persoana publica.