Nu mă-nnebuni, Monica?

Parlamentul ar trebui să voteze cu mascaţii la uşă Doamna Macovei, cea mai mare luptătoare împotriva corupţiei din România postdecembristă, ne dă soluţia finală în ceea ce

Parlamentul ar trebui să voteze cu mascaţii la uşă

Doamna Macovei, cea mai mare luptătoare împotriva corupţiei din România postdecembristă, ne dă soluţia finală în ceea ce priveşte stârpirea odiosului fenomen. Am aşteptat, dar a meritat. Ca toate ideile mari, propunerea fostei titulare de la Justiţie este simplă.

Teza porneşte de la constatarea unanim acceptată de altfel că societatea noastră este profund coruptă. Apoi se stabileşte sediul materiei. Cuibul corupţiei se situează în parlament. Acolo, infractorii fură făcând legi pentru ei, nu în interesul oamenilor. Dar parlamentul singur, oricât este el de putred până în măduva oaselor, nu ar putea duce la perfecţiune sistemul ticăloşit. În cârdăşie cu Legislativul se află Curtea Constituţională.

Indivizii în robe roşii amenajează legile votate de aleşii-infractori astfel încât hoţii să scape de judecată. Doamna Monica Macovei nu se mulţumeşte doar în a zugrăvi realitatea oricât de dureroase ar fi adevărurile pe care le spune. Pesimiştii ar zice că totul este pierdut, că nu se mai poate face nimic.

Foarte mulţi oameni sunt convinşi că aşa stau lucrurile, au capitulat. Ei cred că toată clasa politică fură, că parlamentul este cuibul vampirilor, că judecătorii Curţii Constituţionale, valeţi de casă ai lui Ion Iliescu, sunt ciraci ai hoţilor. Dar sărmanii oameni nu văd ce ar putea face. Iată că se poate! Doamna Macovei dă soluţia. Parlamentul şi Curtea Constituţională să voteze sub supravegherea procurorilor.

Cum i-au văzut că o zbârcesc, cum au simţit că strecoară o şopârlă într-un text de lege sau într-o decizie de constituţionalitate, gata, la bulău cu ei. Nici n-ar mai trebui sesizare prealabilă. Ordinea de zi s-ar trimite dimineaţa la DNA, de la care ar trebui să vină decizia privind votul corect. După care e uşor. Se vede fiecare cum a votat şi cei răi vor fi separaţi de cei buni.

La fel, Curtea Constituţională ar delibera cu mascaţii la uşă. Nu există motive pentru care o asemenea abordare să nu dea rezultate. Probabil că, în cel mult o lună după aplicarea noului sistem, corupţia ar fi stârpită definitiv spre marea mulţumire a publicului spectator, care ar fi urmărit cu sufletul la gură demascarea duşmanilor poporului.

Ar fi şi două dezavantaje, minore de altfel. Primul, dacă se termină aşa repede cu corupţii, ce se mai dă la televizor seara la oră de maximă audienţă? Cu cine te mai lupţi, pe cine mai acuzi? Uneori, lipsa duşmanului este mai periculoasă decât existenţa lui. Al doilea, poate îşi mai aduce aminte cineva că un sistem similar a funcţionat în România până în 1989 şi nu a excelat în combaterea corupţiei. Poate, cine ştie, va merge mai bine acum.