O luptă pierdută

cum se face că, la 16 ani de la căderea comunismului, decizii politice importante sunt controlate de dosarele Securităţii şi de cei care au acces direct la aceste documente. Originea răului este

cum se face că, la 16 ani de la căderea comunismului, decizii politice importante sunt controlate de dosarele Securităţii şi de cei care au acces direct la aceste documente. Originea răului este în eşecul revoluţiei anticomuniste din 1989. Efervescenţa revoluţionară a fost repede diluată şi apoi exclusă din acţiunile politice ale celor care au preluat puterea şi, iată, o păstrează, într-o oarecare măsură, până în ziua de azi. Din nefericire, discursul regimului iliescian a avut susţinerea şi legitimitatea dată de majoritatea covârşitoare a populaţiei prin alegerile succesive din 1990 şi 1992. Au fost anii în care despre capitalism vorbeau doar proscrişii, termenul oficial fiind "economie socială de piaţă", în timp ce masele largi populare erau învăţate să strige "nu ne vindem ţara". În loc să deschidă drumul pentru trasformarea rapidă a României, Puterea a ridiculizat terapia de şoc şi a îngheţat temele mari de dezbatere ale momentului: desprinderea de comunism, deconspirarea torţionarilor, reparaţia morală pentru cei care au suferit, recunoşterea dreptului la proprietate, retrocedarea bunurilor confiscate, necesitatea privatizării economiei, orientarea României spre Occident. În schimb, mandatul politic a fost folosit din plin pentru a asigura accesul clientelei de partid şi a susţinătorilor din servicii la resursele şi la banii publici, cu efecte devastatoare asupra populaţiei. Comuniştii transformaţi în capitalişti peste noapte s-au dovedit de cele mai multe ori a fi miliardari de carton, devalizatori de bănci, contrabandişti. O a doua preocupare esenţială a fost păstrarea neatinsă a imensului potenţial de putere aflat în dosarele Securităţii. Abia în 2000, Legea CNSAS a intrat în vigoare. CNSAS a ieşit ca o instituţie politică, fără acces la arhive, pusă la dispoziţia SRI. Dosarele au fost folosite mai mult ca şantaj în presă decât ca surse documentare pentru a face lumină. Rezultatele le plătim acum. După 16 ani, societatea românească este captivă unor scandaluri de care ar fi trebuit să scape din 1990. Defuncta Securitate conduce prin moştenirea dosarelor de care nu a scăpat nici preşedintele Băsescu. Toţi par a fi contaminaţi, atinşi, şantajabili. "Note referitoare la", semnate acum 30 de ani, decid cine va fi vicepremier într-un guvern chemat să asigure peste câteva luni intrarea în UE. Păcatele părinţilor apasă asupra viitorului copiilor care află, dacă îi interesează, din cărţile de istorie, ce a fost înainte de `89. Cometa România intră în Europa ducând în coada sa mizeria dospită între coperţi de dosare. Singurul remediu este transparenţa, accesul la informaţie, spargerea obloanelor de la depozitele cu documente. Securitatea a fost o instituţie birocratică şi scrupuloasă. Se poate deosebi urmăritul de urmăritor, turnătorul de cel turnat. Dacă se vrea. Păcat că deconspirarea Securităţii ca poliţie politică nu a intrat în cerinţele pentru integrarea europeană. Era, cel puţin, la fel de importantă ca reforma în Justiţie şi lupta împotriva corupţiei, inclusiv a celei morale.