Cum de mai luăm încă medalii de aur?

0
Publicat:
Ultima actualizare:

La sfârşitul acestei săptămâni, sportivii României au cucerit trei medalii de aur şi una de bronz la Jocurile Olimpice de la Beijing. Maratonista Constantina Diţă Tomescu, gimnasta

La sfârşitul acestei săptămâni, sportivii României au cucerit trei medalii de aur şi una de bronz la Jocurile Olimpice de la Beijing.

Maratonista Constantina Diţă Tomescu, gimnasta Sandra Izbaşa şi canotoarele Georgeta Andrunache şi Viorica Susanu au umplut inimile a 21 de milioane de români de bucurie.

Şi toate acestea se petrec într-o ţară al cărei destin se află în mâinile unor oameni pentru care sportul e ultima grijă. Acest miracol are loc deoarece o mână de oameni fac sacrificii pentru a avea şansa de a câştiga o medalie pentru o ţară care-şi aminteşte de ei o dată la patru ani.

Sportivii români mai aduc încă titluri olimpice, chiar dacă se antrenează în condiţii precare

În doar două zile, România a cucerit trei medalii de aur şi una de bronz, ajungând pe locul 12 în clasamentul ţărilor participante la Olimpiada de la Beijing.

După un weekend competiţional de excepţie, delegaţia română aflată la Jocurile Olimpice a ajuns pe prima pagină a ziarelor din China, acolo unde este prezentat clasamentul pe medalii până la locul 15.

În momentul de faţă, în spatele nostru se află ţări precum Spania (locul 13), Olanda (15), Polonia (16), Cehia (17), Canada (18), Ungaria (40).

Performanţele sportivilor noştri sunt aproape inexplicabile în condiţiile în care în România nu există decât o bază sportivă de pregătire olimpică, şi aceea incompletă.

Mai mult, în timp ce vecinii noştri alocă sume tot mai mari pentru sport, la noi dispar stadioane, bazine şi centre de pregătire aproape în fiecare an. De cele mai multe ori, acestea sunt lăsate în paragină, apoi intră pe mâna rechinilor imobiliari.

"Nu pot să-mi explic"

Gabriela Szabo, fosta campioană olimpică, crede că, dacă nu se va face în curând ceva pentru îmbunătăţirea bazelor olimpice, medaliile de azi vor deveni doar amintire.

"Nu ştiu şi nici nu pot să îmi explic cum sportivii noştri câştigă medalii, chiar dacă ei se pregătesc în baze care nu sunt foarte bine puse la punct.

Trebuie să conştientizăm însă că dacă nu vom face ceva pentru sport şi pentru sportivi în special, aceste medalii nu vor mai exista, mai ales că o parte dintre sportivii care acum au adus glorie ţării noastre se vor retrage foarte curând din activitatea sportivă.

Oamenii politici se vor poza lângă olimpicii de la Beijing, dar ar trebui să se gândească şi la condiţiile de pregătire ale acestor sportivi în ţară", ne-a declarat fosta campioană. În România, realitatea este cu totul alta. Baza sportivă Tineretului din Capitală, pe a cărei pistă de atletism se antrena, în trecut, şi Gabriela Szabo, este lăsată de izbelişte.

Antrenamente printre bărcile cu motor

Mariana Bitang, consilier prezidenţial pe probleme de sport, spune că e printre puţinii care au crezut în medaliile de la Beijing, pentru că românii sunt un popor talentat.

"Am fost printre puţinii care au spus că la Beijing vom avea medalii şi am avut dreptate. La nivelul lotului de gimnastică ne-am străduit să creăm o infrastructură competitivă, cel puţin sala de la Deva a fost amenajată la un nivel înalt.

La canotaj însă rezultatele acestea au fost obţinute în urma unor antrenamente în condiţii precare. Este foarte greu să te antrenezi printre bărci cu motor. Iar atleţii se pregătesc în străinătate", spune Mariana Bitang.

În timp ce chiar în ţările vecine există mai multe centre pentru pregătirea canotorilor, în România, crearea unei piste pe lacul Snagov, un loc tradiţional de pregătire al sportivilor de altădată, este ţinută în loc de pontoanele private. Practic, canotorii de aur n-au loc să se antreneze de bărcile de motor. Şi nimeni nu poate face nimic!

Ne pleacă şi antrenorii

Pe de altă parte, sportul românesc se confruntă cu o scădere dramatică a numărului de antrenori. "Ei pleacă în alte ţări unde sunt mai bine plătiţi, pentru că doar din glorie nu poţi să trăieşti într-o societate unde totul costă. Şi nu e o soluţie să stai cu mâna întinsă la Guvern pentru bani.

Va trebui să facem un efort comun să atragem sponsori, dar şi aceştia sunt foarte greu de adus. În prezent, sponsorii se aleg doar cu conştiinţa împăcată că au fost alături de o mişcare olimpică", ne-a declarat Mariana Bitang.

Prea puţin sport în şcoli

O altă problemă semnalată de Gabriela Szabo este cea a sportului în şcoli. "Sportul ar trebui să devină prioritar în şcoli, dar şi în familie. Dacă un copil vede că părinţii lui practică sport, şi el va vrea să facă la fel. Cu cât masa de selecţie este mai mare, cu atât vom avea mai multe vârfuri", crede Gabriela Szabo.

Preşedintele COSR, Octavian Morariu, susţine această idee. "Nu există locuri în care tinerii să facă sport, pentru ca mai apoi noi să îi recuperăm pentru loturile olimpice", declară Morariu.

El spune că în primul rând şcolile trebuie să ia foarte în serios orele de educaţie fizică şi sport, "un sportiv trebuie să înveţe să facă sărituri sau să alerge încă de la 7 ani. De multe ori, în clasele primare, de orele de educaţie fizică se ocupă învăţătorii, iar aceştia preferă să facă matematică sau alte materii în timpul rezervat sportului", mai spune preşedintele COSR.

Renta viageră

Din anul 2000, prin Legea sportului, s-a stabilit acordarea unei rente viagere pentru medaliaţii cu aur la campionatele mondiale şi europene şi pentru sportivii care aduc orice fel de medalie de la Jocurile Olimpice.

Conform articolului 64 din Legea sportului, un sportiv care cucereşte o medalie de aur la Olimpiadă va avea dreptul la o renta viageră de 1,5 salarii medii pe economie, neimpozabile, în prezent în jur de 25,5 milioane de lei.

O medalie de argint echivalează cu o rentă lunară de aproape 20,5 milioane, iar bronzul aduce sportivului în jur de 18 milioane. În cazul în care sportivii cumulează şi alte medalii olimpice, suma creşte cu încă 50%, în funcţie de natura distincţiei câştigate: aur, argint sau bronz.

Sponsorii nu au facilităţi fiscale

De câţiva ani, forurile sportive din România cer o lege a sponsorizării care să atragă firmele private. "Firmele private nu vor să se implice în sport deoarece nu au nicio facilitate. În alte state se scad impozitele sponsorilor sportului.

Mai mult, sponsorul român vrea să îşi facă reclamă firmei sau produsului său, dar televiziunile şi ziarele din ţara noastră sunt şi ele firme private şi nu vor să facă acest lucru gratuit. Astfel că cei mai mulţi sponsori ai sportului românesc sunt cei care ori au practicat sportul de performanţă, ori iubesc foarte mult sportul", este de părere Gabriela Szabo.

Preşedintele Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, Octavian Morariu, spune că, totuşi, firmele ar putea investi în sport şi acum. "În codul fiscal este prevăzut ca o parte din impozit, 2 la sută, şi 3 la mie din cifra de afaceri să fie transferaţi către investiţiile sportive. În acest mod, se pot aduce câteva sute de milioane de euro la buget doar pentru investiţii sportive.

Aceşti investitori ar trebui informaţi că pot contribui la ridicarea sportului românesc fără să piardă nimic. Dar şi guvernanţii noştri ar trebui să se implice mai mult şi să conştientizeze că sportul e o prioritate naţională", spune Octavian Morariu.

Nu există locuri în care tinerii să facă sport, pentru ca apoi noi să îi recuperăm pentru loturile olimpice
Octavian Morariu, preşedintele COSR

O parte dintre sportivii care au adus acum glorie ţării noastre se vor retrage din activitate
Gabriela Szabo, fostă campioană olimpică

Canotorii s-au pregătit în condiţii precare. Este foarte greu să te antrenezi printre bărci cu motor.
Mariana Bitang, consilier prezidenţial

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite