Da, acesta ne este locul

România n-ar fi putut oferi un spectacol la nivelul celui pus în scenă de vecinii sârbi Ce bine că n-am câştigat "Eurovision"! Nu că am fi avut vreo şansă. Melodia cu care ne-am

România n-ar fi putut oferi un spectacol la nivelul celui pus în scenă de vecinii sârbi

Ce bine că n-am câştigat "Eurovision"! Nu că am fi avut vreo şansă. Melodia cu care ne-am prezentat, gen "Mamaia 1983", ne-a scutit de emoţii încă din prima clipă.

Imaginaţi-vă însă că telespectatorilor europeni li s-ar fi pus brusc o ceaţă pe ochi şi ar fi votat în neştire melodia cu iz de mucegai, sosită în concurs de la Bucureşti. Asta ne-ar fi obligat să organizăm noi ediţia următoare a concursului. Să fi văzut atunci circ, comedie şi tristeţe.

Totul ar fi început cu locaţia. Am putut vedea cu toţii "Belgrade Arena". Să nu credeţi că sala este cumva o moştenire a epocii titoiste, când Iugoslavia ni se părea - şi chiar era - undeva departe, în Occidentul jinduit.

Nu. Sârbii au început să construiască arena prin 1992, dar războiul, embargoul şi apoi bombardarea Belgradului de către americani au făcut ca proiectul să fie abandonat până după plecarea de la putere a lui Miloşevici.

Proiectul a fost definitivat în perioada 2000-2004, iar în 2005, "Belgrade Arena" a putut găzdui Campionatul European de Baschet, sport în care sârbii excelează. Costul construcţiei s-a ridicat la 70 de milioade de euro - n-ar fi deloc mult pentru bugetul unui oraş ca Bucureştiul! - iar arena poate primi, la concerte, chiar şi 25.000 de spectatori.

Edilii Capitalei României au promis de ani şi ani o arenă multifuncţională, aşa cum au toate oraşele europene care se respectă. Cu promisiunile am rămas - iar dovada că proiectul era pe deplin realizabil o constituie chiar sala de la Belgrad, ridicată în pofida războaielor, a embargoului şi a problemelor economice.

Bun, să zicem că europenii ne-ar fi crezut că am stat pavăză la hotare în timp ce ei construiau catedrale şi că n‑am avut lapte când eram mici. Aşa că ar fi acceptat să se înghesuie într-o Sală Polivalentă uitată de timp ori în prăfuita Sală a Palatului. Că mai mult n-avem.

Dar de-abia atunci ar fi început sforile, manevrele, fiţele, războiul pilelor pentru prezentatori şi pentru ceilalţi care ar fi trebuit să ocupe un loc de vizibilitate. Greu de crezut că România ar fi putut oferi un spectacol la nivelul celui pus în scenă de vecinii sârbi, că ar fi putut demonstra altceva decât mimetism, telenovelism şi manelism.

Aşa că, mai bine că ne-au pus la coadă. Şi că ne-au lăsat în provincialismul nostru mic, aşa cum şi merităm.