Inca o lege impaiata

Tiparnitele Monitorului Oficial vor dudui sapte luni de aici incolo mai ceva ca furnalele Resitei sau Hunedoarei. Daca tot nu mai producem suficient otel standard UE, Romania va da Europei cat mai

Tiparnitele Monitorului Oficial vor dudui sapte luni de aici incolo mai ceva ca furnalele Resitei sau Hunedoarei. Daca tot nu mai producem suficient otel standard UE, Romania va da Europei cat mai multe legi. Astea nu costa si nici nu te cearta cineva daca produci in exces. Ori de cate ori guvernul de la Bucuresti are o problema cu Bruxellesul, le inchide gura comisarilor europeni cu un pachet de legi. E vreo suparare cu fiscalitatea excesiva din Romania? Trantim Legea impozitului pe venitul global! Ce daca nu are toate mecanismele care sa o faca functionala, ce daca n-are deductibilitati ca-n Vest?! Am facut-o, ziceti mersi! Probleme cu transparenta? Dam Legea accesului la informatiile de interes public. Ca pe urma o aburim tot cum stim noi, asta nu va mai priveste! Baronesei nu-i mai place de noi? Nici o problema, scoatem editia a VI-a multilingva a Legii adoptiilor internationale, ca nu ne costa decat doua tomuri de hartie A4. Ultima, dar probabil nu cea de pe urma gaselnita legislativa de adormit Bruxellesul apartine nou-venitului ministru fara minister Ioan Talpes. Dupa ce a facut un tur impleticit prin gradinile de trandafiri ale bulgarilor si prin plantatiile de capsuni ale Romaniei, dl. Talpes a schimbat horticultura cu proletcultismul. Bunul prieten al infractorului international Matser si al controversatului multimiliardar Tender a devenit brusc preocupat de soarta celor multi si jecmaniti de bogatasii verosi care isi ascund averile de ochii fiscului. Ministrul Talpes si-a declarat sprijinul total pentru un proiect de lege - de nimeni stiut - care sa prevada obligativitatea declararii averilor rudelor demnitarilor. Adica un supliment la o lege deja existenta. Mamele, fratii, fiii si nepotii vor trebui, zice el, sa spuna ce afaceri, vile, masini si conturi detin, pentru a nu se mai ascunde indaratul fustelor sau pantalonasilor scurti demnitarii imbogatiti peste mandat. Onorabil gand, nobila intentie, s-ar putea spune. Asta ar fi obligat-o si pe soacra domnului Nastase sa se destainuie cum se ajungea cu pensia ca sa plateasca si curentul, si taxa de 20.000 de dolari pentru scolarizarea nepoteilor sau pe latifundiara mama a lui Oprisan sa ne povesteasca de unde avea ditamai hectarele pentru un parc de distractii. Si, ce-i cu asta? Mare lucru sa gasesti niste justificari? S-a vazut ce usor le-a fost parlamentarilor si ministrilor sa fenteze legea care-i privea direct. Cand a venit vorba de case si valoarea lor, unii au declarat, senini, cuantumul impozitului platit, in locul valorii de impozitare. Altii au facut x-ulete in dreptul conturilor in valuta, uitand sa mai completeze in clar sumele existente. Altii, pur si simplu, nu s-au obosit sa-si ascunda averile, pentru ca nimeni nu putea verifica, la jumatatea mandatului, cu cat au intrat, in urma cu doi ani, in functii. Cei mai multi insa n-au avut nici o apasare, fiindca buna parte din firmele lor erau demult instrainate catre oameni de incredere sau transformate in societati cu actiuni la purtator. Si atunci, ce rost mai are o astfel de lege a scotocirii rudelor? Doar asa, ca sa adaugam la "pachetul legislativ" si un cosulet anticoruptie, cu care sa dam buzna peste bunica? Presedintele Iliescu il va saluta, probabil, ca sa fie consecvent cu asa-zisele sale principii de lupta impotriva nepotismului si a coruptiei la nivel inalt. Va fi insa o lege la fel de goala ca si multe din cele de dinainte: trofee de atarnat pe panoplie, impaiate colorat, dar lipsite de viata. Mult mai eficient ar fi fost poate ca fortele proaspete ale ministrului Talpes sa se indrepte spre gasirea mecanismului prin care legi aflate deja in vigoare sa devina aplicabile. Sa se poata verifica daca un demnitar care si-a instrainat fictiv firma continua sa-si traficheze influenta in favoarea respectivei societati, alimentand-o cu contracte si comenzi preferentiale. Sau sa se poata incrimina penal cazuri de tip Puwak sau Mustacila de la Caras, in care banii europeni sunt deturnati pe filiere de familie. De ce nu a venit dl. Talpes cu propunerea - mult mai lesne de pus in practica - de a stopa coruptia, santajul si traficul de influenta prin introducerea incompatibilitatii clare intre calitatea de avocat si cea de parlamentar, pe care legea actuala nu o sanctioneaza? La fel de usoara ar fi fost si securizarea Legii partidelor, o alta sursa a coruptiei de nivel inalt, pentru a impiedica finantarile ilegale si clientelismul. Mutand acum atentia spre o dezbatere in care se vor pierde luni de zile pentru a stabili daca si cuscrii sau cumetrii pot fi tainuitori ai averilor demnitarilor, rezultatul va fi cel pe care il stim dintotdeauna: o diversiune clasica, avand ca unic scop trasul de timp pana la alegeri, fara ca adevaratilor corupti sa li se clinteasca vreun fir de par.