Cine l-a reinventat pe preşedinte?

Realizează, oare, "cei 322" ce mare prostie au făcut suspendându-l? O fi Traian Băsescu înalt, frumos, deştept, o fi el călăreţul singuratic în luptă cu tot felul de "mafii", însă

Realizează, oare, "cei 322" ce mare prostie au făcut suspendându-l?

O fi Traian Băsescu înalt, frumos, deştept, o fi el călăreţul singuratic în luptă cu tot felul de "mafii", însă mie, când îl aud cum pronunţă "ieuropa", îmi piere tot cheful să-l ascult. Mi-aduc aminte de Ceauşescu şi de bătrânii comunişti din gura cărora numele continentului nostru ieşea cu acelaşi "i" supărător în faţă. Şi dacă mai adăugăm şi "L"-ul cu sonorităţi slave, chiar că nu-i o comparaţie măgulitoare pentru bravul nostru preşedinte.

Cu toate acestea, am rezistat un pic mai mult de o oră în faţa televizorului la interviul pe care domnia-sa l-a acordat Realităţii TV. Două ore - cât a durat, de fapt, reprezentaţia - mi-a fost imposibil să-l ascult. Şi nu numai din cauza avalanşei sâcâitoare de "ieurope", ci pentru că Traian Băsescu pare a nu mai avea nimic de spus. Aceleaşi atacuri, aceleaşi obsesii, aceleaşi teme fumate. Nimic nou. Preşedintele nostru sună ca o flaşnetă stricată!

Stau şi mă întreb, câteodată, dacă nu chiar el însuşi şi-a pus la cale suspendarea prin cine ştie ce manevră misterioasă? De ce? Pentru că tot ceea ce s-a întâmplat înainte, în timpul şi după referendumul din 19 mai n-a făcut decât să reîncarce zdravăn bateriile unui politician care bătea apa în piuă şi care risca, în scurt timp, să-i plictisească de moarte atât pe adversari, dar mai ales pe amicii politici. Realizează, oare, "cei 322" ce mare prostie au făcut suspendându-l? Şi-or închipui ei cum ar fi arătat acum scena politică dacă momentul 19 mai nu ar fi existat şi dacă Partidul Democrat nu ar fi fost - total neinspirat - eliminat de la putere? Guvernul şi-ar fi văzut de treabă bazându-se pe una din cele mai solide majorităţi parlamentare din ultimii 17 ani, iar Traian Băsescu, izolat în turnul de fildeş numit Cotroceni, ar fi continuat tot la două-trei zile să spună aceleaşi şi aceleaşi lucruri, să-l toace pe Tăriceanu până ce numele acestuia ar fi devenit un substantiv comun, să scoată bileţele galbene, bej sau roz-bombon până ce i-ar fi fost lehamite chiar şi Elenei Udrea.

Eu nu spun că situaţia de mai sus ar fi fost cea ideală, însă nu pot să nu observ ce cumplită greşeală de strategie politică a făcut "coaliţia antiprezidenţială". Revenind însă la emisiunea de la care am plecat, mă întreb de ce noi, jurnaliştii, ne indignăm de fiecare dată la atacurile lui Traian Băsescu? Nu ne-am obişnuit? Mie, unul, răutăţile preşedintelui "ieuropean" la adresa presei nu-mi mai stârnesc indignarea, ci doar o enormă plictiseală. Pentru Traian Băsescu, nu polemica este problema. Una mare ar fi însă indiferenţa. Chiar aşa! Ce-ar fi să nu-l mai băgăm în seamă?