Nici jurnalista franceza nu poate spune totul

Astazi de dimineata, la re dactia ziarului parizian "Liberation", jurnalista Florence Aubenas, 44 ani, are programata conferinta de presa in care va vorbi despre imprejurarile in care ea si

Astazi de dimineata, la re dactia ziarului parizian "Liberation", jurnalista Florence Aubenas, 44 ani, are programata conferinta de presa in care va vorbi despre imprejurarile in care ea si translatorul-sofer Hussein Hanun al Saadi au fost rapiti si retinuti 157 de zile in Bagdad. Evenimentul e asteptat cu interes de presa franceza, intrucat se doresc clarificari in ce priveste imprejurarile sechestrarii si, indesebi, ale eliberarii. De asemenea, trebuie lamurita afirmatia ei, potrivit careia in pivnita in care a fost detinuta s-a aflat doar cu translatorul, dezmintind, implicit, dar cu o ezitare vizibila, declaratia celor trei ziaristi romani fosti ostatici in Irak, care au sustinut ca au fost impreuna cu cei doi de mai sus. Unii pun dezmintirea pe seama faptului ca, la ora declaratiei, Florence inca nu fusese supusa operatiunii de "debrifing", lucru care s-a facut ulterior, in Orleans, la o baza militara, unde a fost preluata de DGSE. Ieri, ziarele pariziene au subliniat ca eliberarea jurnalistei si a interpretului "incununeaza peste cinci luni de mobilizare zilnica a diplomatiei si serviciilor secrete franceze, care au reusit sa mentina o colaborare stransa, in ciuda obstacolelor si sperantelor pierdute uneori". De altfel, se remarca faptul ca in avionul ce a preluat-o pe Florence din Cipru se aflau ministrul de Externe francez, Philippe Douste-Blazy, directorul Directiei Generale a Securitatii Externe (DGSE, spionajul francez), Pierre Brochand, si Serge July, directorul ziarului "Liberation". Prezenta lui Brochand evidentiaza explicit rolul serviciilor secrete franceze in aceasta operatiune, lucru elogiat special si de Jacques Chirac. In schimb, sunt neclare, cel putin pana azi, circumstantele eliberarii, intrucat, in vreme ce autoritatile dezmint achitarea oricarei sume, unii vorbesc despre o mare rascumparare cu bani. In plus, se invoca faptul ca niciodata gruparea n-a avut vreo revendicare politica, asa cum a fost in cazul lui Chesnot si Malbrunot. Mai mult, specialistii au sustinut ca rapitorii apartin unei organizatii criminale rapace, ea avand, de la inceput, pretentii "exorbitante".
Ratia zilnica: 23 de pasi si 80 de cuvinte
Cat priveste detentia, Florence insasi a fost cea care a dat detalii in stilul ei cunoscut, cu detasare, ironie si umor. Conditiile au fost foarte dure: incaperea avea patru metri pe sase si 1,50 m inaltime, iar ostaticii aveau ochii acoperiti, erau legati la maini si picioare. Florence putea face in medie 23 de pasi si pronunta 80 de cuvinte pe zi. Pivnita era, probabil, a unei ferme aflate la nord de Bagdad. Florence a povestit ca, intr-o zi, unul dintre rapitori i-a spus ca vrea sa faca din ea o persoana "mai cunoscuta decat Lady Di". Nu avea dreptul sa vorbeasca cu Hussein, iar din cand in cand putea asculta radioul irakian. Intr-o zi a fost dezlegata la ochi si lasata sa priveasca la televizor, canalul TV5. In acel moment, la jurnal, pe fundal aparea inscriptia "Florence Hussein 140". Initial, ea a crezut ca asa o cheama pe crainica. Cum nu intelegea ce e cu cifra 140, abia intr-un tarziu si-a dat seama ca, de fapt, era vorba de cei doi ostatici si numarul zilelor de cand sunt sechestrati. La randul lui, directorul ziarului "Liberation", Serge July, a povestit ca eliberarea a fost o operatiune foarte complicata, intrucat, sambata, rapitorii i-au plimbat pe agentii secreti francezi aproape 80 de km prin Bagdad, prin locuri prin care se auzeau impuscaturi ori se puteau produce atentate. Intr-un tarziu, ostaticii au fost lasati sa coboare din masina, fiind recuperati de oamenii DGSE si dusi la Ambasada Frantei. Cat il priveste pe Hanun, acest colonel, fost pilot de vanatoare in armata lui Saddam, s-a scolit in Franta. S-a aflat la comanda unui Mirage F1 in timpul razboiului Irakului cu Iranul dintre 1980 si 1988, in timpul caruia a primit trei medalii. Dupa demobilizare, s-a convertit in "inger pazitor" al ziaristilor francezi veniti la Bagdad. Acum, dupa traumatizanta experienta, sustine ca nu va mai lucra in domeniul presei. N-a spus pana cand.