La jumătatea promisiunilor

Alegerile locale pălesc însă de obicei în faţa celor generale. Cu toate acestea, funcţia de primar este una "de viitor". Să nu uităm că din fotoliul de primar al Bucureştiului s-au ridicat

Alegerile locale pălesc însă de obicei în faţa celor generale. Cu toate acestea, funcţia de primar este una "de viitor". Să nu uităm că din fotoliul de primar al Bucureştiului s-au ridicat un preşedinte şi un prim-ministru.
Oricum, au trecut doi ani în care nu s-a prea schimbat mare lucru în oraşele României. În continuare, dacă se inaugurează vreun bloc de garsoniere pentru tineri participă chiar şi ministrul lucrărilor publice. Drumurile sunt la fel de proaste, iar gropile parcă mai mari. În Bucureşti, primarul general are doar un an şi jumătate de când a fost ales. şi dacă mai scazi şi perioadele în care a fost plecat în străinătate, abia dacă ajungi la câteva luni de mandat efectiv. şi atunci nu poţi să îi ceri prea multe. Primarii de sector au ajuns însă la jumătatea mandatului actual. Au promis unii apă şi a venit apă. Nu prin conducte, ci de la ploaie, dar tot în case a ajuns. A fost chiar prea multă, de nu s-au priceput edilii cum să o scoată apoi din bătăturile oamenilor. Au promis parcuri şi spaţii verzi. şi asta avem, dar parcă tot mai puţine, iar în curând s-ar putea să fim nevoiţi să mergem la muzeu dacă vrem să vedem în Capitală copaci şi iarbă verde. Ni s-au promis drumuri, iar marea asfaltare a început. Deocamdată îi vedem doar partea negativă: muncitori care se ţin de lopată ca să nu cadă, ambuteiaje şi rute ocolitoare numai bune să te transforme în client al atelierelor de reparaţii auto. Prin ţară, cam tot la fel. Certuri între primari şi preşedinţii de consilii judeţene, frecuşuri între edili şi aleşii locali. Primari care au trecut prin mai multe partide stând pe acelaşi fotoliu îşi justifică din nou neputinţa prin "luptele" politice. În Cluj-Napoca este un primar preşedinte de partid important şi democrat, un edil care în mod sigur are grijă ca drumurile spre aeroportul de unde pleacă la Bucureşti să fie unul bun. Primarul Timişoarei este şi el preşedinte de partid, dar la unul mai micuţ. Timişorenii par însă mulţumiţi, chiar dacă liniile de tramvai se schimbă şi se lucrează la ele de ceva vreme, îngreunând circulaţia. În Moldova, fotoliul primarului de Vaslui nu prea e râvnit de nimeni. Nici actualul edil nu prea mai vrea să candideze pentru un nou mandat. În Bacău, Stavarache îşi tot revine după lupta cu Sechelariu şi după schimbarea partidului. Primarul Mazăre a pierdut bariera spre Mamaia, dar oricum plaja este cam goală anul acesta şi oricum nu ar fi scos prea mulţi bani.
România este aceeaşi la doi ani de la alegerile locale: cu gropi în drumuri, fără locuinţe pentru cei care au nevoie, cu lupte în consiliile locale şi cele judeţene, dar, în acelaşi timp, cu primari plini de intenţii bune.