Cu jeep-ul pe coaja de nuca

O femeie in mijlocul ruinelor inecate de mizerie strigandu-si oroarea: "Cum ni se poate intampla asa ceva, suntem americani!". Una dintre imaginile care au facut ocolul lumii intre atatea

O femeie in mijlocul ruinelor inecate de mizerie strigandu-si oroarea: "Cum ni se poate intampla asa ceva, suntem americani!". Una dintre imaginile care au facut ocolul lumii intre atatea altele in relatarile in direct ale televiziunilor care transmiteau din "epicentrul" dezastrului Katrina, orasul New Orleans. Dincolo de durere, de groaza, supravietuitorii uraganului au fost ravasiti de furia generata de neputinta, un sentiment pe care cultura americana il refuza cu obstinatie oriunde ar putea sa apara, in filmele de la Hollywood, in carti, in viata de zi cu zi. Esecul este acceptat ca un accident de parcurs, pana la urma se va gasi un om sau o echipa care sa invinga, sa asigure happy-end-ul pentru toata lumea. Explodeaza o naveta, se ivesc alti eroi gata sa continue drumul spre stele, mor mii de oameni la Turnurile Gemene si in secunda urmatoare din praf si moloz apare un pompier ducand pe brate trupul insangerat al unui supravietuitor, in timp ce in spatele lui, pe ruinele fumegande, un politist sau un soldat infige steagul cu stele si dungi. Americanii au invatat ca pot fi loviti, dar niciodata distrusi. Un vartej din ocean cu nume de femeie a aruncat in disperare milioane de americani. Dintr-o data, totul s-a prabusit si oamenii s-au gasit in conditii pe care nu si le-au putut pana acum imagina. Fara case, fara mancare si apa, fara curent electric, fara telefon, fara medicamente si spitale, fara lege si ordine, dar, mai ales, fara demnitate si fara mandrie. Cand spunea ca nu li se poate intampla asa ceva unor americani, femeia care incerca sa-si recunoasca locul unde avusese casa isi plangea soarta, nu de a fi pierdut totul, ci de a nu mai avea statutul de cetatean protejat de autoritatile celui mai puternic si prosper stat al lumii. La fel ca odioasele atentate din 11 septembrie, uraganul Katrina aduce lumea intr-o alta rascruce. Omenirea este pe punctul sa-si devoreze planeta. Secretul succesului unei societati este cresterea economica. Anul asta, mai mult decat anul trecut, intr-o spirala care aduce prosperitate, bani mai multi de cheltuit, masini mai mari si mai scumpe, servicii performante, calitate vietii cetatenilor. Statele mai sarace jinduiesc la aceleasi standarde si natiunile care au reusit in cativa zeci de ani, pornind de la conditii modeste - cum sunt dragonii asiatici, Irlanda, chiar Spania si Portugalia, in Europa -, demonstreaza ca reteta succesului functioneaza atunci cand este aplicata corect. In acest iures, cineva a pus o intrebare. Ce se va intampla daca chinezii ajung la acelasi grad de consum ca si americanii? Daca vor avea si ei, sa zicem, cate doua, trei masini de familie? Raspunsul este simplu: in acest caz, chinezii nu vor mai avea loc in tara lor, pentru ca tot pamantul va fi ocupat de drumuri, autostrazi si parcari. Nu va mai fi spatiu nici pentru case, nici pentru orezarii. Un desert asfaltat pentru masini. Prosperitatea dupa care jinduim poate duce la sfarsitul omenirii. Schimbarilor climatice, dezastrelor naturale generalizate nu le face fata nici o natiune oricat de dezvoltata, de libera si de democratica ar fi. Daca vrem ca prosperitatea cladita astazi sa nu fie sfarsitul pentru nepotii nostri, este vremea pentru decizii care sa ne salveze impreuna cu lumea in care traim. Nimeni nu poate fi impiedicat sa-si foloseasca banii cum crede de cuviinta. Daca vrea sa se duca la colt, dupa paine, intr-un jeep de trei tone, cu aer conditionat si eventual dus si sauna, e dreptul lui. Dar intr-o zi nu vom mai gasi nici painea, nici magazinul de la colt, oricat vom alerga nebuni pe o coaja de nuca numita Pamant.