De 1 iunie

Ce bine e să fii copil... Şi-mi dau seama că nu am recunoscut de multe ori asta. Iar când eram şi eu "mică" mă dădeam "mare". Ce ironie! Aşa suntem noi. Apreciem lucrurile la mult timp

Ce bine e să fii copil... Şi-mi dau seama că nu am recunoscut de multe ori asta. Iar când eram şi eu "mică" mă dădeam "mare". Ce ironie! Aşa suntem noi. Apreciem lucrurile la mult timp după ce nu le mai avem. Dar eu serbez la fiecare 1 iunie! În mine mai e încă acel copil care, ce-i drept, a ajuns "mare" cam repede...
De 1 iunie toată lumea pregăteşte cadouri pentru cei mici. Dar 1 iunie e o sărbătoare dedicată tuturor. Şi celor mari. A fi matur e, poate, un mare handicap. Îţi pierzi inocenţa, cel mai de preţ lucru pe care-l are un om. Cum e matur un om adult, când ţipă la un copil? Cine-i dă acest drept? Nimeni! Cum e matur un om adult când îşi abandonează propriul copil? Ce trist, nu? Şi totuşi noi ne bucurăm de 1 iunie. Dovadă că n-am uitat totuşi că suntem copii. Şi, dacă n-am uitat, haideţi să nu mai ţipăm la ei, să nu-i mai abandonăm, ci să facem tot ce ne stă în putinţă pentru ca ei să fie fericiţi. De 1 iunie, haideţi să fim cu toţii copii. La mulţi ani!