14 iulie - nasterea democratiei

Data de 14 iulie, la care francezii aniverseaza ziua lor nationala, celebreaza momentul in care a fost distrus cel mai de temut simbol al despotismului monarhic, inchisoarea Bastilia, la data de 14

Data de 14 iulie, la care francezii aniverseaza ziua lor nationala, celebreaza momentul in care a fost distrus cel mai de temut simbol al despotismului monarhic, inchisoarea Bastilia, la data de 14 iulie 1789. Revolutia Franceza a fost rezultatul multiplelor prefaceri socio-politice ale vremii. Daca Franta era, in 1789, a doua tara industrializata din Europa (dupa Anglia), fundatia acestui titlu era nesigura - agricultura era in limitele unde ramasese din Evul Mediu. Privilegiile de tip feudal, abuzurile si cheltuielile curtii regale, care era cea mai somptuoasa din Europa (sa ne amintim, bunaoara, frumusetea castelelor de pe Valea Loirei, sau a Curtii de la Versailles, care si astazi amintesc de luxul baroc), toate acestea au sporit povara care apasa pe umerii burghezimii si ai oamenilor de rand. in plus, sprijinul acordat de Franta colonistilor americani in Razboiul de Independenta de peste Ocean si vremea nefavorabila (care a condus la recolte mai slabe in unii ani si implicit la foamete) au marit datoriile Curtii, situatia devenind critica sub domnia lui Ludovic al XVI-lea (1774-1793). Orice reforma fiscala, care sa echilibreze plata impozitelor, a fost blocata de nobilime, care dorea sa isi pastreze intacte privilegiile financiare. Toti acesti factori au condus la falimentul statului francez, incapabil sa mai gestioneze raporturile dintre cele trei clase sociale - cler, nobilime si burghezie. Nemultumirea era generala, clerul era scindat, o parte fiind de acord cu pretentiile nobilimii din care se tragea, alta aproband nemultumirea clasei de mijloc, care nu avea acces la puterea de decizie, la pamant (aflat in proprietatea clerului si a nobililor), precum si la functii militare. intr-o astfel de situatie critica, regele s-a vazut nevoit sa convoace Adunarea Starilor Generale, adica "parlamentul" de atunci (aceasta nu mai fusese convocata de 175 de ani, din 1614). Starea Generala a Frantei anului 1789 era stratificata, avand reprezentanti din cele trei clase sociale. Dupa prima sedinta, din 5 mai 1789, din Palatul de la Versailles, deputatii ce reprezentau clasa burghezimii, considerand ca au in spate girul natiunii franceze, au cerut sedinta cu vot individual. Astfel, avand majoritatea, ei ar fi putut genera schimbari ce nu ar fi fost pe placul claselor superioare. Principala revendicare era trecerea la o monarhie constitutionala, abolirea autoritarismului monarhic. Dupa ce cererile burgheziei au fost refuzate, in 17 iunie 1789 reprezentantii ei s-au retras intr-o cladire din apropiere si au jurat ca nu vor pleca pana nu vor realiza o constitutie solida a statului francez. Adunarea Starilor Generale s-a transformat in Adunarea Nationala Constituanta, organizata pe principii moderne. Era deja pusa baza unei revolutii parlamentare. Dupa cateva saptamani tensionate, regele a cerut claselor superioare sa se alature Adunarii Nationale Constituante, luand masuri militare in acest timp pentru ceea ce a numit el "apararea Parisului". Pe fondul agravarii situatiei, parizienii au inceput sa se inarmeze, iar pentru aceasta au luat cu asalt Bastilia, unde era inmagazinata o cantitate insemnata de munitie. Fosta cetate de aparare devenise cea mai temuta inchisoare pentru opozantii monarhiei. in 14 iulie, dupa o lupta scurta dar sangeroasa, populatia orasului a ocupat Bastilia, macelarindu-i pe aparatorii ei. Evenimentul a declansat un entuziasm fara margini. Caderea Bastiliei a reprezentat simbolul puterii majoritatii, smulsa din mainile monopolului monarhic. Ludovic al XVI-lea a trebuit sa accepte aceasta situatie. Privilegiile acordate nobililor au fost abolite in 4 august 1789 de catre Adunarea Nationala Constituanta. Era primul moment in istorie cand taranii francezi erau liberi sa detina pamant. Noile principii au fost sintetizate in Declaratia Drepturilor Omului si ale Cetateanului, la data de 26 august 1789. Primul ei articol continea o fraza aflata pe buzele multora in ultimii ani, preluata din ideile iluministe ale lui Jean Jacques Rousseau: "Toti oamenii se nasc si raman liberi si egali in drepturi". Declaratia a exercitat o influenta insemnata pentru miscarile revolutionare din alte tari. Cu toate ca obiectivul fusese atins, evenimentele aveau sa se precipite. Celelalte Curti europene s-au temut ca, urmand exemplul francez, principiile revolutionare s-ar putea raspandi si printre supusii lor. Transformarile ulterioare au avut parte de numeroase convulsii externe si interne. Regele intrevedea posibilitatea revenirii pe tron in aceleasi conditii ca inainte de 14 iulie 1789. O noua ridicare a maselor pariziene a dus insa la inlaturarea monarhiei, la 10 august 1792. Alianta Nationala, realeasa si unificata sub forma unei adunari unicamerale denumita Conventia Nationala, a proclamat Republica la 21 septembrie 1792, dupa mai bine de doi ani de framantari si incertitudini. Parizienii raman insa cu memoria triumfului asupra dictaturii monarhice. Istoria franceza a pastrat ca zi nationala nu data la care a fost proclamata republica, ci momentul in care multimea de oameni adunata langa Bastilia a vazut pentru prima oara zorii libertatii.