Îşi întreţine familia, la 12 ani

Un băieţel din Valea Jiului munceşte mai mult de 12 ore pe zi pentru a aduce seara mâncare acasă Zeci de copii din oraşele Văii Jiului, forţaţi de sărăcie, ajung să fie

Un băieţel din Valea Jiului munceşte mai mult de 12 ore pe zi pentru a aduce seara mâncare acasă

Zeci de copii din oraşele Văii Jiului, forţaţi de sărăcie, ajung să fie întreţinători ai familiilor. Este şi cazul lui Valentin Rotar, un băieţel de doar 12 ani, care ştie încă de la 10 ani cât de greu se câştigă banul. Nu se plânge, chiar dacă şi-ar dori, câteodată, să se joace. El spune că orele pierdute la joacă înseamnă mai puţină mâncare pentru frăţiorii săi.

Valentin Rotar este tată şi mamă pentru cei mici şi singurul ajutor al bunicii. El locuieşte în cartierul Colonie, din Petroşani, într-o casă dărăpănată, împreună cu bunica şi cu alţi doi fraţi mai mici: Andrei (6 ani) şi Iulian (4 ani). Părinţii i-au părăsit şi abia dacă şi-i mai amintesc.

Valentin este copil firav, dar foarte isteţ şi muncitor, deşi nu are decât 12 ani. Băiatul îşi câştigă pâinea din vânzarea momelilor pentru pescari. După doi ani de muncă, băiatul a ajuns nu numai să asigure bucata de pâine pentru frăţiorii lui, ci chiar să le ofere şi altora o pâine.

"Trebuie să muncesc"

Valentin se trezeşte în fiecare dimineaţă la ora 6.00, pleacă la şcoală, iar după cursuri merge la muncă. Ajunge acasă seara şi abia mai poate să-şi ţină ochii deschişi, dar spune că nu are ce face pentru că nu-i place să-şi vadă frăţiorii suferind de foame.

"Trebuie să muncesc pentru că nu avem ce mânca. Fraţii mei sunt prea mici să ştie de ce nu avem pâine sau mâncare, iar banii din pensia lui buna şi din alocaţie nu ne ajung. Mă trezesc dimineaţa, pe la ora 6.00, să tai lemne pentru foc. Apoi, mă duc la şcoală.

Merg pentru că primesc lapte şi corn sau brânză topită, pe care le aduc acasă la cei mici şi, în plus, mai învăţ câte ceva. După şcoală plec la muncă, la groapa de gunoi să strâng momeală.

Când nu am comenzi de la pescari, merg la momârlani să muncesc în gospodărie, la oi, vaci sau la tăiat de lemne. Primesc bani şi lapte. Când ajung acasă, seara, frăţiorii mei sar pe mine curioşi să vadă ce le-am adus. Dacă fac mai mulţi bani şi mă lasă buna, le cumpăr bomboane. Altfel nu, că buna drămuieşte
fiecare bănuţ", ne povesteşte Valentin.

"Am zis că Dumnezeu mă iubeşte"

Copilul a făcut primii bani, în urmă cu doi ani. Un pescar l-a găsit rătăcind pe malul Jiului şi l-a rugat să-i adune nişte larve care se folosesc în special la pescuitul păstrăvilor. Valentin s-a dus.

"Mi-a spus că dacă-i găsesc momeală o să-mi dea în schimb cârlige, plută, plumb pentru undiţă. Am mers pentru că nu aveam bani să-mi cumpăr asemenea minunăţii. Când am venit cu marfa, mi-a dat şi 50 de mii de lei. Mi-a zis că o să se întoarcă după 3 zile la pescuit şi, dacă îi strâng iarăşi momeală, îmi mai dă bani şi o undiţă. N-a fost fericire mai mare! După două zile a mai venit cu nişte prieteni şi am primit de la toţi câte 50 de mii. Am făcut atunci 300 de mii de lei (n.r. - 30 RON).

Am zis că Dumnezeu mă iubeşte. Buna, când a văzut banii, a plâns de fericire. Aşa am început afacerile. Eu le duceam momeală, iar ei îmi mă plăteau. Unul dintre ei, George, este patron şi mă ajută şi acum. A văzut că şi eu sunt om de cuvânt", a mai spus copilul.

"M-a scos din sărăcie"

Acum, Valentin Rotar are deja câteva zeci de clienţi fideli printre pescari şi nu este săptămână în care, după ce trage linie, să nu adune 100 de lei din această activitate. Mulţi îl caută acasă pentru a le găsi un anumit soi de viermi, de râme sau gândaci, spune bunica micuţului. Pentru că are comenzi serioase, băiatul munceşte din greu la groapa de gunoi, pentru a aduna momeli. El a devenit expert. Ştie tot ce se cere pentru fiecare soi de peşte din râurile Jiu, Strei şi Mureş, foarte apreciate de minerii pescari.

"Pescuiesc doar de vreo doi ani şi un amic de-al meu m-a sfătuit să vin aici, să întreb de momeală. Am rămas uimit când un puşti, care avea de vânzare viermi de vreo trei-patru soiuri şi râme de alte trei feluri, m-a întrebat unde mă duc să pescuiesc şi ce vreau să prind. Iniţial, m-am înfuriat, crezând că vrea să-şi bată joc de mine. L-am luat la întrebări şi mi-a spus că el vrea ca pescarul, care nu ştie ce momeală să folosească, să-i devină client. Aşa l-a învăţat un prieten de-al lui care este patron.

De atunci, de câte ori vreau să mă duc la pescuit, trec pe la el şi-i spun care este momeala de care aş avea nevoie. Eu nu aş avea timp să caut, iar în magazin nu este de calitate", ne spune Ioan Gergheli, un miner care tocmai îşi pregătea ieşirea de sâmbătă la pescuit.

Copilul este furnizorul de momeală vie pe care o adună de peste tot, dar mai ales de la groapa de gunoi a oraşului. Livrează momeală cam pentru toţi pescarii sportivi aflaţi pe Jiu, la pescuit, la final de săptămână. Afacerea s-a dezvoltat, iar copilul şi-a "angajat" ajutoare. Alţi colegi din familii sărmane, din cartier, care-l ajută la strâns de viermişori, râme, greieri, scorobeţi sau alte momeli vii.

"Mi-a dat o pâine şi m-a scos din sărăcie. Câştig cam 30 de lei, bani de mâncare pentru trei zile. E un coleg bun şi chiar învaţă binişor. Mă mir că mai are timp să-şi facă temele", ne spune Andrei, de 11 ani, unul
dintre ajutoarele micuţului întreprinzător şi coleg de bancă.