O intrare fără de ieşire

Am eu o bănuială că în curînd francezilor li se va face dor de instalatorul polonez cînd vor da ochi în ochi cu românul ce se califică la locul de producţie. Dacă pînă mai ieri

Am eu o bănuială că în curînd francezilor li se va face dor de instalatorul polonez cînd vor da ochi în ochi cu românul ce se califică la locul de producţie.
Dacă pînă mai ieri amărăştenii puteau, numai cu buletinul, să-şi adjudece pe credit un televizor, o maşină de tocat sau o pereche de şoşoni, iacătă, bucăţica de plastic îi va purta ca un covoraş fermecat peste graniţe pe cei ce n-au avut pînă acum acces la paşaport tocmai din pricină că erau născuţi fie în Amărăştii de sus, fie în Amărăştii de jos.
Lăsat la vatră din marile combinate aflate pe butuci, omul de tip nou al lui nea Nicu a tăiat vreme de cinşpe ani frunză capitalistă la cîini şi, în cadrul exerciţiilor de supravieţuire, s-a mai angajat din cînd în cînd zilier la săpat şanţuri, la plantat puieţi sau la culesul porumbului.
Şansa creditului doar cu buletinul i-a surîs căci, la cinci minute dupa ce ieşea cu fierul de călcat din supermarket, îl vindea la un sfert de preţ, cu banii jos, şmecherilor din parcare.
Creditat cu acelaşi buletin să-şi viziteze necunoscuţii veri europeni din Viena, Copenhaga sau Paris, lumpenproletariatul geto-dac o va lua pe urmele lui Badea Cîrţan şi nu vor trece nici trei săptămîni de aci înainte, pînă cînd macaronarii îngroziţi vor striga din nou că barbarii sînt la porţile Romei.
Primul semn al roirii l-au dat lăutarii, care, cu puradeii în cîrcă şi ghioara sub braţ, n-au mai aşteptat soarele Bobotezei. Profesioniştii ajutorului social au început şi ei să picheteze uşile primăriilor, doar-doar vor înşfăca mai repede gologanii pentru dubiţa de Viena, iar cei ce-au avut găini în bătătură le-au măritat deja ca să prindă un loc pe tampoanele Orient-Espressului.
Aşteptaţi zadarnic pe aeroporturi de ziariştii englezi, musafirii români nu-i vor dezamăgi şi vor ocupa, fără sfială, întocmai ca la actul de eliberare socială de la 23 August 1944, gările şi gurile de canalizare din Londra.
Ca la vechile cinematografe, intrarea noastră în Europa va fi pe brînci şi la buluceală, dar mai nasol e că ieşirea prin Sărindar n-o vom mai găsi aşa de uşor.