Un rus l-a injunghiat cu mana lui pe controlorul de trafic din vina caruia s-a produs catastrofa

Incapabil sa munceasca, incapabil sa zambeasca, Vitali Kaloev batea zilnic acelasi drum pana la cimitirul unde ii erau ingropati nevasta si cei doi copii, sub un monument urias de marmura neagra facut

Incapabil sa munceasca, incapabil sa zambeasca, Vitali Kaloev batea zilnic acelasi drum pana la cimitirul unde ii erau ingropati nevasta si cei doi copii, sub un monument urias de marmura neagra facut chiar de mana lui. Jucariile copiilor le lasase pe pat, unde ramasesera inainte de ziua fatala. Timp de un an si jumatate, de cand familia ii fusese ucisa in coliziunea a doua avioane, deasupra Europei, singurul lucru care i-a dat puteri a fost dorinta de a-i gasi pe vinovati. Devenise obsedat de controlorul de trafic care dirijase din greseala cele doua avioane unul intr-altul. "Vorbeam despre asta tot timpul", isi aminteste fratele lui Vitali. In cele din urma, Vitali Kaloev a zburat catre Elvetia si nu s-a lasat pana nu a dat de controlorul de trafic. L-a asteptat pe scarile locuintei acestuia, si-a varsat amarul in germana stricata pe care o stia, iar la sfarsit i-a infipt in piept lama unui cutit. Politia elvetiana l-a arestat pe Kaloev, desi acesta a negat orice implicare, si l-a inchis intr-un spital de psihiatrie. Uciderea, luna trecuta, a controlorului de trafic Peter Nielsen a adaugat un epilog macabru uneia dintre cele mai tragice catastrofe aviatice din istoria recenta a Rusiei. Un numar de 71 de oameni, printre care 45 de copii care se indreptau spre destinatia lor de vacanta in Spania, au murit la 1 iulie 2002, cand un avion de pasageri rus s-a ciocnit de o aeronava cargo deasupra Germaniei. Dupa toata suferinta indurata de atunci, familia lui Kaloev cu greu mai poate gasi acum compasiune pentru moartea omului pe care cu totii il considerau vinovat. "Eu nu l-as pedepsi pe cel care l-a omorat - nu doar pe fratele meu, ci pe oricine altcineva ar fi facut-o", spune fratele lui Vitali. "De-o parte a balantei sunt sufletele noastre, iar de cealalta parte este sufletul unei persoane vinovate de moartea a 71 de oameni. Daca acest suflet cantareste mai greu decat alte 71, ce mai poti sa spui?" Colegii lui Nielsen din Elvetia nu vad insa lucrurile in acelasi fel. "Am avut deja o tragedie, nu aveam nevoie de inca una", a declarat purtatorul de cuvant al companiei la care lucra Nielsen. Vitali Kaloev, 48 de ani, era un sot si tata implinit, care lucra ca arhitect, la proiecte in orasul sau natal, Vladikavkaz, in sudul Rusiei si in Europa. A construit o casa in care locuia cu sotia sa, Svetlana, 44 de ani, fiul lor de 10 ani, Konstantin, si fiica lor, Diana, de patru ani. Spre finalul unui proiect din Spania, in vara lui 2002, a aranjat ca familia lui sa vina la Barcelona in vacanta. Sotia si copiii s-au imbarcat la bordul unui Tupolev-154, in care s-au urcat si zeci de copii care castigasera o excursie in Spania gratie rezultatelor bune la invatatura. Pe cand avionul zbura in apropierea Elvetiei, la altitudinea de 12.000 de metri, pilotii nu au realizat ca se indreptau direct catre un Boeing 757-200 al companiei DHL, cu destinatia ZUrich. La ZUrich, Nielsen era de serviciu in turnul de control, lucrand singur, intrucat unul dintre colegii sai iesise putin in pauza. Cand si-a dat seama de pericolul coliziunii, Nielsen i-a cerut pilotului rus sa coboare. Aceasta se intampla cu 44 de secunde inaintea ciocnirii. Comanda sa a contrazis indicatiile sistemelor computerizate anti-coliziune ale ambelor avioane, care cereau pilotului rus sa urce, iar aeronavei DHL sa coboare. Pilotul rus a ascultat comanda lui Nielsen, iar cele doua avioane s-au izbit unul de celalalt, aruncand o ploaie de metal arzand si trupuri sfasiate pe o distanta de aproape 25 de kilometri. Nu au existat supravietuitori. Kaloev s-a numarat printre primele rude ale victimelor sosite la locul accidentului. "Viata mea s-a oprit in acea zi tragica", scria el mai tarziu pe o pagina de internet dedicata apropiatilor victimelor. Barbatul s-a schimbat complet, spun rudele sale. S-a dus in Elvetia dupa un an, sa participe la comemorarea catastrofei. "Era rezervat, nu vorbea mult, nu parea sa fie altfel decat restul parintilor care au fost acolo", a afirmat tatal uneia dintre victime. Fratele lui Vitali spune ca acesta a zis ca merge in Elvetia sa vada "ce se intampla cu compania aia de control a traficului", dar nu a amenintat ca ar fi avut de gand sa ii faca rau controlorului. Rudele pasagerilor ucisi sunt suparate pentru ca investigatia germana a suferit mari intarzieri, iar compania de control a traficului aerian Skyguide nu s-a dovedit destul de receptiva la suferinta lor. Cu toate acestea, erau departe de a dori moartea lui Nielsen, care era singurul martor ce ar fi putut face lumina in cadrul anchetei. Nielsen, 36 de ani, cetatean danez, casatorit si tata a trei copii, a declarat curand dupa accident ca regreta cele intamplate. "Ca tata, simt ca aceasta pierdere lasa un gol care doare. In calitate de controlor de trafic, este datoria mea sa preintampin astfel de accidente. Atatia copii si-au pierdut viata si atatea sperante pentru viitor au fost frante."