Cu inima batand ca un clopot

De cincisprezece ani incoace, traim o continua nunta cu dar. Isaia dantuieste din buric, in ritm de manele. Unii au apucat locuri in fata, in capul mesei si nu le mai lasa, altii sed stingheri pe la

De cincisprezece ani incoace, traim o continua nunta cu dar. Isaia dantuieste din buric, in ritm de manele. Unii au apucat locuri in fata, in capul mesei si nu le mai lasa, altii sed stingheri pe la colturi, altii la margine, in picioare, ca rudele sarace, altii stau afara, in vipie si-n frig, fac galerie, cer de pomana, primesc dedicatii fara numar, li se mai arunca cate ceva peste gard, se incaiera pe un mic indexat, se sfasie pe o bere compensata, mai mor, mai nasc, mai pleaca. E o harmalaie trista, o fericire fardata gros, lehamite si deznadejde. Se striga darul, se canta, se vorbeste pana la voma, se latra. Unii dau pe gat, altii trag pe nas, altii si-o baga-n vena, ceilalti intorc solemn banii cu lopata, cum intorci primavara balegarul pe brazda, lipesc cu scuipat milioanele pe fruntea asudata a lautarilor. In zori, pe la potroace, e scoasa Biserica la perinita, politicienii o pupa apasat pe gura, imbalosand-o. Peste aceasta Romanie, una si nedespartita, Hristos Se naste si moare si invie, insa vestile despre Hristos ajung la noi tot mai uscate dar tot mai poleite, ca un fapt divers. Iarna e seaca, ugerele cerului nu mai dau nici un strop de ninsoare. Lumea asteapta intr-o nebunie generala schimbarea Domnilor, colindatorii fac naveta intre palate. Din Victoria in dealul Cotrocenilor melita capra, ragusesc zurgalaii, apune steaua. In casele pricopsite miroase a cozonac, a sarmale si a vin, in casele amarastenilor - un fum subtire din candela de sub icoana, un miros jilav de palton dat la intors, un damf de datorii grele la intretinere. Cade in hohote noaptea de Ajun, Fecioara se chinuie in durerile facerii, intr-un spital mizer, cu peretii mustind de pioceanic, pe salon se aud pasii tarsiti ai asistentelor, doctorul a atipit in camera de garda, intr-un pat cineva tuseste, intr-altul cineva geme, intr-altul altcineva striga pe altcineva. Se aude ca mos Craciun a fost dat in urmarire generala. Daca peste larma discursurilor, peste sirena politiei, peste malul minciunii, peste sirena Salvarii, peste mastile ipocriziei care ne-au intrat in carne, peste zornaitul catuselor, s-ar pogori ca un fulger o clipa de liniste si lumina, ne-am auzi speriati inima batand ca un clopot, ne-am putea naste din nou, ne-am ierta, am ierta si-am lua-o de la capat. Ar fi Ajunul adevarului, Ajunul dreptatii, Ajunul dragostei. Ajunand si tacand, cuminecandu-ne unii cu dragostea celorlalti, am auzi primul tipat al Pruncului sfasiind tuciul noptii, venind de departe, de foarte departe, din noi. Stiu ca in spatele balciului, indaratul butaforiei, in dosul fardurilor stridente, exista o Romanie adevarata, o Romanie frumoasa, o Romanie cuminte, o Romanie inteleapta, o tara pe care - daca vom scurma adanc si ne vom regasi pe noi - ne-o va aduce mos Craciun.