Cum a fost îngropată industria de apărare

Milioane de euro investite fără noimă şi lipsa unei politici unitare au făcut din Apărare un eşec al strategiei de siguranţă naţională. Suntem ţara-gazdă a Summitului NATO, dar avem o

Milioane de euro investite fără noimă şi lipsa unei politici unitare au făcut din Apărare un eşec al strategiei de siguranţă naţională.

Suntem ţara-gazdă a Summitului NATO, dar avem o industrie de apărare care generează riscuri la adresa siguranţei naţionale! Războaiele politice interne dăunează grav strategiei de siguranţă naţională. Investiţii scumpe şi neinspirate, dezinteres total faţă de obiectivele speciale, legi anapoda, lipsa fondurilor necesare obţinerii licenţelor NATO, producţie de armament nemodernizat şi multe alte consecinţe. Toate aceste aspecte sunt semnalate într-un Memorandum guvernamental, obţinut în exclusivitate de ziarul "Adevărul".

Documentul prin care Executivul încearcă eficientizarea unei industrii prăbuşite are următoarea temă: "Necesitatea identificării unor soluţii de restructurare şi reorganizare a industriei de apărare, ramură strategică a economiei naţionale". Memorandumul radiografiază gravele deficienţe ale acestei industrii, propunând şi soluţii. Astăzi vom prezenta doar problemele, urmând ca într-un număr viitor să revenim asupra soluţiilor propuse în Memorandum, dar şi asupra implicaţiilor acestora.
O industrie necalibrată
pentru NATO
Una din repercusiunile desfiinţării acestui segment strategic al economiei este aceea că industria de apărare a rămas necalibrată la standardele NATO (licenţe şi omologare). De asemenea, se semnalează productivitatea scăzută, lipsa investiţiilor destinate modernizărilor tehnologice şi imposibilitatea creşterii calităţii produselor din această industrie. În acest context, se mai atrage atenţia şi asupra unor strategii economice care nu numai că nu şi-au atins scopul, dar care au avut un efect negativ. Un astfel de exemplu este decapitalizarea societăţilor ca urmare a impunerii, prin acte normative, a unor obligaţii, printre care cheltuieli mari pentru conservarea unor unităţi, costuri din ce în ce mai mari la importuri, credite bancare cu dobânzi mari, cheltuieli mari cu investiţiile începute în urmă cu 10-20 de ani şi nefinalizate până în prezent.
Probleme de pază la depozite strategice
Un alt semnal de alarmă este tras în privinţa situaţiei "Depozitelor de rezerve la mobilizare" aflate în administrarea filialelor CN Romarm SA.
Deşi prevederile legale plasează aceste depozite sub administrarea Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale, ele au rămas în continuare "în administrarea societăţilor comerciale filiale ale CN Romarm SA şi ridică acestora o serie de probleme de pază şi mediu". Un alt aspect îngrijorător este cel al capacităţilor de producţie. În acest sens, aflăm că "o serie de operatori economici nu au actualizat inventarul capacităţilor de producţie pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, în aşa fel încât el să reflecte cu adevărat situaţia din teren, integritatea şi funcţionalitatea respectivelor capacităţi, aşa cum prevede legislaţia în vigoare". În finalul documentului guvernamental se conchide că "nu există o abordare unitară a problematicii industriei de apărare, obiectivele strategiei de securitate naţională a României nefiind reflectate corespunzător în legislaţia specifică domeniului".

Credite externe pentru apă de ploaie

În documentul guvernamental se arată, printre altele, cum a fost România îndatorată prin credite externe fără rost. Acum se cere sistarea, prin acte normative, a unor investiţii nefinalizate, respectiv fără perspective, şi valorificarea lor ca active sau păstrarea lor în cadrul altor linii tehnologice. Se dă şi un exemplu: este vorba despre SC Crafil SA Braşov, filiala CN Romarm SA, unde investiţia "Modernizare turnătorie de fontă", începută în 1996, în baza unei hotărâri guvernamentale, nu a fost finalizată. Mai mult, în urma unor studii de piaţă, se consideră că această investiţie nu îşi mai justifică utilitatea. "Pentru finalizarea ei mai sunt necesare circa 3,5 milioane de euro, iar finanţarea a fost realizată prin contractarea unui credit extern asigurat de Citibank Internaţional Plc Londra în octombrie 2000, cu garanţia MEF (Ministerul Economiei şi Finanţelor - n.n.). Ultima rată din acest credit a fost achitată de MEF la sfârşitul lunii august 2007. Deşi au existat investitori interesaţi, niciunul nu a dorit să preia integral turnătoria şi nici nu s-a arătat dispus să finalizeze investiţia", se arată în Memorandum, fără a se menţiona însă ce măsuri se impun pentru recuperarea prejudiciului. Un alt eşec este proiectul SC Electromecanica SA Ploieşti, societate implicată în "Programul Naţional Antigrindină", parte a Sistemului Naţional de Securitate. Această societate derulează o colaborare cu firma Raytheon în baza unei HG privind achiziţia de către Ministerul Apărării a sistemului de rachete sol-aer cu bătaie medie Hawk XXI. Pentru că acest program nu şi-a atins scopul, se propune reanalizarea situaţiei. Cu alte cuvinte, încetarea derulării programului, în ciuda investiiei de milioane de euro!