Am înfrânt!

Nici PSD, nici PD-L, nici liberalii nu au motive să petreacă. "Alianţa PSD - PC a câştigat alegerile!", a glăsuit ieri, în direct, Mircea Geoană. Ei nu zău? Chiar aşa? De câteva

Nici PSD, nici PD-L, nici liberalii nu au motive să petreacă.

"Alianţa PSD - PC a câştigat alegerile!", a glăsuit ieri, în direct, Mircea Geoană. Ei nu zău? Chiar aşa? De câteva zile, PSD şi PD-L se află într-o competiţie a declaraţiilor pe tema "adevăratului" învingător în scrutinul de la 1 iunie. Cu voce mai scăzută, dar suficient de strident pentru a se face auzit, PNL le ţine isonul: cică liberalii ar fi, de fapt, "marii învingători".

Păi să vedem cum stau lucrurile. PD-L e o formaţiune nouă, compusă din două partide: PD şi fostul PLD al lui Theodor Stolojan. În urmă cu doar câteva luni, la primele europarlamentare din România, PD obţinea aproape 29% din voturi. PD-L, partidul frate, ajungea la aproape 8% din sufragii. Împreună făceau, teoretic, 37%! Ce s-a întâmplat mai apoi? Traian Băsescu şi-a pus în aplicare visul, marele partid PD-L, format din cele două. La doar jumătate de an distanţă, creaţia marelui strateg scoate un scor umilitor în comparaţie cu aşteptările: 28%. Electoratul a demonstrat că în politică 1+1 nu fac, obligatoriu, 2. Poate să dea, şi a dat, şi 1,5! Majoritatea mult visată e istorie, iar guvernul monocolor doar o utopie.

Nici dincolo, la PSD, situaţia nu e mai bună. 28% înseamnă cu şase procente sub alegerile din 2004. Şi asta în condiţiile în care ultimii patru ani partidul i-a petrecut în Opoziţie, deci, teoretic, trebuia să profite de erodarea celor aflaţi la guvernare. Însă ezitările lui Geoană şi baletul între Băsescu şi Tăriceanu şi-au spus, iată, cuvântul. Aflaţi pe locul trei, nici liberalii nu au motive de bucurie. Dintr‑un partid care a guvernat aproape singur în ultimii 4 ani, ajuns la putere pe valul popular din 2004, PNL devine o formaţiune de mâna a doua, al cărui singur avantaj ar putea fi rolul de arbitru între cei doi "mari", PSD şi PD-L. Or, asta îţi poate aduce sinecuri şi avantaje, însă nu ştiu dacă numai la atât se pot rezuma visurile urmaşilor Brătienilor...

Deci, cine a câştigat alegerile? Păi, răspunsul e simplu: nimeni! Ba, mai mult, situaţia se complică pentru că, dacă aceste tendinţe se vor menţine şi la alegerile generale, va fi extrem de complicată construcţia unei majorităţi. Iar cel care pierde, de fapt, cel mai mult este electoratul, nehotărât, ezitant şi incapabil să acorde credit vreunuia din actorii politici.