"Este inadmisibil ca primul ministru să nu fie anunţat"

Fostul şef al statului susţine că ofiţerii SIE ar fi trebuit să-i informeze, în acelaşi moment, pe Traian Băsescu şi pe Călin Popescu Tăriceanu Fostul preşedinte Emil

Fostul şef al statului susţine că ofiţerii SIE ar fi trebuit să-i informeze, în acelaşi moment, pe Traian Băsescu şi pe Călin Popescu Tăriceanu

Fostul preşedinte Emil Constantinescu a explicat, pentru Adevărul, modul în care ar trebui să fie percepută şi gestionată la Palatul Cotroceni o situaţie precum aceea a arestării în Irak a muncitorilor români Adrian Gâncea şi Nelu Ilie. Constantinescu atrage atenţia că este de neconceput într-un stat de drept ca premierul, în calitate de vicepreşedinte al CSAT, să fie "sărit din schema" beneficiarilor unor asemenea informaţii. În plus, fostul şef al statului subliniază că atenţia opiniei publice s-a focalizat pe "secretomania" serviciilor secrete, scăpând din vedere disfuncţionalităţile de comunicare dintre instituţiile statului. Emil Constantinescu precizează însă că atât preşedintele, cât şi primul-ministru trebuiau informaţi personal de către un ofiţer SIE. Mai mult, el aminteşte că la Bagdad sunt prezenţi şi ofiţeri ai Serviciului de Informaţii al Armatei.

- Domnule preşedinte, care este procedura în cazul în care cetăţeni români sunt reţinuţi de către forţe aliate? În cât timp trebuie informat şeful statului în legătură cu un asemenea incident?
- Este informat imediat. România are în majoritatea ţărilor un reprezentant - al Ministerului Afacerilor Externe, al SIE sau comercial. În acest ultim caz, dacă se află ceva, se informează ministerul respectiv, care la rându-i informează MAE. În cazul în speţă este vorba despre un teatru de operaţiuni militare. Pentru protecţia trupelor române există reprezentanţi ai Serviciului de Informaţii Interne al Armatei. În Irak erau toţi reprezentanţii. Am observat că nimeni n-a văzut că erau acolo şi reprezentanţi ai Serviciului de Informaţii al Armatei.

- Ce se întâmplă în astfel de situaţii?
- Informaţiile se trimit fie la MAE, fie la CSAT. Acestea se trimit sub forma unor telegrame. La Ministerul Afacerilor Externe este un secretar de stat care hotărăşte care este gradul de informaţie şi cine anume o primeşte. De aici vin informaţiile, pe două căi, la Cotroceni. De la MAE la consilierul prezidenţial pentru afaceri externe şi de la SIE sau informaţiile militare la consilierul pentru siguranţă naţională, apărare şi ordine publică. Sunt cazuri mai importante, de acest gen, care vin direct de la SIE la preşedinte şi la primul-ministru.

- Deci trebuia să fie informat şi primul-ministru.
- Pe vremea mandatului meu nu exista Comunitatea Naţională de Informaţii. Acum ar fi trebuit centralizate la CNI. Totuşi, Comunitatea lucra când eram eu şi se cereau rapoarte - în cazul navelor arestate, de pildă. Erau sechestraţi tot cetăţeni români, iar informaţiile erau date publicităţii. Ceea ce mi se pare absolut impardonabil este că nu a fost anunţat primul-ministru. La acest nivel de informaţie este inadmisibil ca primul-ministru să nu fie anunţat în acelaşi moment cu preşedintele. Premierul este şi vicepreşedinte al CSAT, organism care ar fi trebuit să ia în discuţie acest lucru.

- Premierul nu trebuia anunţat mai întâi de către ministrul de externe?
- Imaginaţi-vă că ambasadorul SUA cerea o întrevedere cu primul-ministru pentru a-i expune acest caz, iar primul-ministru îi spunea că nu ştie. Ar fi fost o gravă expunere a unei instituţii fundamentale a României. Numai în România şi în statele unde se comit abuzuri prezidenţiale primul-ministru nu este informat în astfel de situaţii.

- Domnul Sergiu Medar poartă vreo responsabilitate în acest caz?
- Da, absolut! Şi, v-am spus, nu trebuie uitat Serviciul de Informaţii al Armatei. Văd că lumea a trecut asta cu vederea. Era vorba de militari, este un teatru de operaţiuni militare, trebuie să fie bine reprezentaţi pentru protecţia trupelor româneşti. Serviciile de informaţii militare au, întotdeauna, o relaţie directă. Cele din cadrul NATO lucrează la vedere şi au consultări permanente. Toate aceste informaţii trebuiau centralizate la CNI. Ar fi trebuit ca preşedintele să pună acest punct pe ordinea de zi a CSAT şi să ia o atitudine.

- În general, astfel de informaţii se păstrează într-un cadru confidenţial?
- Nu. În cazul muncitorilor români reţinuţi în Irak nu se impunea aşa ceva. Nu era o acţiune de terorism. Se putea decide, în cadrul unor discuţii, dacă informaţia se dă publicităţii sau nu. În orice caz, aceasta nu se putea face fără o discuţie cu primul-ministru.

- Serviciul de presă al Coaliţiei din Irak susţine că a informat autorităţile române, însă acestea au decis să menţină secretul, "procedând diferit faţă de alte evenimente asemănătoare". Consulul României în Irak spune că muncitorii şi-au exprimat dorinţa de a se păstra discreţia asupra cazului.
- Nu au nicio justificare. Nici familia nu are cum să fie implicată în acest caz. E o situaţie publică. Sunt arestaţi de nişte trupe aliate. Nu s-au comportat precum nişte terorişti. Nu văd ce e de ascuns aici.

- Credeţi că poate fi luată în calcul angajarea răspunderii penale faţă de unii dintre oficialii români, în acest caz?
- Poate neglijenţă sau abuz în serviciu, dar este dificil. Consulul, de pildă, este acoperit de inacţiunea preşedintelui. Nu consulului îi aparţine decizia, ci preşedintelui. El este exonerat complet, este scos din cauză. Problema nu este a funcţionarilor. Funcţionarii nu pot face altceva decât să informeze ce s-a făcut. Consulul trebuia să primească o dispoziţie expresă, ierarhică, de la ministrul afacerilor externe, dar venind de la preşedinte sau primul-ministru. Premierul nu a fost informat, iar dacă cineva nu şi-a făcut datoria acela este preşedintele.

- Nu era totuşi de datoria ministrului de externe să-i aducă la cunoştinţă premierului acest caz?
- Vă spun din nou: premierul trebuia să fie informat. Este o disfuncţionalitate extrem de gravă la nivel înalt.

- Deci nu numai preşedintele este în culpă...
- Toată lumea, sistemul are o problemă. Sistemul instaurat de preşedinte. Acest sistem de informare exclusivă nu are niciun fel de legătură cu funcţionarea puterilor în stat.

- În timpul mandatului dumneavoastră v-aţi confruntat cu vreo situaţie asemănătoare?
- Cazurile cu nave arestate.

- Domnul Harnagea, de pildă, nu "a uitat" niciodată să vă informeze despre aşa ceva?
- Nu a existat aşa ceva. Imediat am fost informat. În toate situaţiile. În cazuri de acest tip, cei de la SIE trebuiau să-l informeze şi ei direct pe primul-ministru. La un astfel de nivel se face o informare personală. Se prezintă documentul personal de către un ofiţer SIE.

- Personal, credeţi că este vorba despre spionaj în cazul muncitorilor români sau de o simplă greşeală?
- După trei luni, ar fi trebuit să ştim. Acum ar fi trebuit să ştim rezultatele anchetei. Totuşi, este foarte greu să deosebeşti un accident de ceva organizat.

Acest sistem de informare exclusivă nu are niciun fel de legătură cu funcţionarea puterilor în stat
Emil Constantinescu

Ar fi trebuit ca preşedintele să pună acest punct pe ordinea de zi a CSAT şi să ia o atitudine
Emil Constantinescu

Lucrurile trebuie privite cu cât se poate de mult calm. Activitatea este una de rutină a Ministerului Afacerilor Externe. Astăzi, 2 februarie, MAE acordă asistenţă consulară unui număr de 7.291 de cetăţeni români, aflaţi fie în reţinere, fie în arestare preventivă, fie ispăşind pedepse privative de libertate. În acelaşi caz se află şi cei doi cetăţeni români aflaţi în Irak. Nu cred că este un caz atât de important încât să merite o atenţie excesivă.
Mihai Răzvan Ungureanu,
ministrul afacerilor externe

Cine dobândeşte statutul de prizonier de război

Cei doi muncitori români aflaţi în detenţie în Irak sunt trataţi potrivit art.78 al Convenţiei de la Geneva, prevedere care se referă la prizonierii de război. În accepţiunea legiuitorului, un prizonier de război este soldat (infanterist, marinar, aviator sau din infanteria marină), închis de o putere inamică în timpul sau imediat după un conflict armat. Există legi internaţionale care apără prizonierii de război de relele tratamente. Una dintre cele mai importante prevederi este aceea de a interzice torturarea prizonierilor, stabilind că acestora nu li se poate cere decât să-şi declare numele, data naşterii, gradul şi numărul de identificare (dacă există). Statutul de prizonier de război nu este aplicabil necombantanţilor neînarmaţi, capturaţi în timp de război. Ei sunt protejaţi de Convenţia a IV-a de la Geneva.