De ce sunt hulite organismele modificate genetic?

Prezentate ca o sursă alternativă de hrană, OMG constituie, pe plan mondial, subiectul unor dezbateri vehemente. Organizaţiile de mediu şi cele sanitare denunţă influenţa lor negativă

Prezentate ca o sursă alternativă de hrană, OMG constituie, pe plan mondial, subiectul unor dezbateri vehemente. Organizaţiile de mediu şi cele sanitare denunţă influenţa lor negativă asupra sănătăţii

Reprezentanţii organizaţiilor de mediu spun că situaţia organismelor modificate genetic a scăpat de sub control, mai ales în România, care este cel mai mare cultivator de organisme transgenice din Europa.

Un organism modificat genetic e orice organism, plantă sau animal, produs prin adăugarea de material genetic (ADN) de la o specie la o alta, în scopul transferării unor calităţi. Până acum au fost modificate genetic porumbul, cartoful, soia tolerantă la glifosfat şi roşiile cu coacere întârziată.

Definiţia unanim acceptată este că un organism modificat genetic este "o fiinţă ce posedă un patrimoniu genetic modificat prin tehnici de inginerie genetică ce permit adăugarea, eliminarea sau modificarea unor elemente genetice". Altfel, şi pomii fructiferi altoiţi ar putea fi consideraţi ca fiind "modificaţi genetic". Directivele Uniunii Europene precizează şi tehnicile prin care se obţin astfel de "fiinţe", pe care le numim OMG. Una dintre ele se numeşte "fuziunea celulară", de pildă. Ideea centrală este că OMG se obţin prin metode non-naturale, în laborator.

În timp ce autorităţile române au aprobat cultivarea porumbului modificat genetic, organizaţiile de mediu fac turnee de informare asupra consecinţelor alimentelor modificate genetic pentru sănătatea omului. Turneele şi campania împotriva organismelor modificate genetic (OMG) par să-i fi convins pe agricultori: mulţi dintre ei şi-au înconjurat terenurile şi au postat afişe în care precizează că sunt zone fără OMG. În patru judeţe, localnicii şi-au împrejmuit pământurile cu garduri şi au pus afişe prin care interzic culturile modificate genetic. Astfel, la intrarea din mai multe localităţi din Bistriţa-Năsăud, Braşov, Cluj şi Vâlcea există indicatoare pe care scrie "zone fără organisme modificate genetic".

Roşia uriaşă a circulat prin oraşe

Mai multe asociaţii neguvernamentale au organizat, în luna iulie, un turneu de informare despre organismele modificate genetic prin mai multe oraşe. Turneul, denumit "Turul Tomatei", face parte dintr-o serie de acţiuni europene care au avut loc pe parcursul lunii iulie în ţări precum Bulgaria şi Macedonia.

Înarmaţi cu o roşie cu înălţimea de şase metri, organizatorii au mărşăluit prin Cluj-Napoca, Sibiu, Braşov, Iaşi, Galaţi, Constanţa şi Bucureşti, pentru a-i convinge pe oameni că alimentele modificate genetic sunt dăunătoare pentru sănătate.

Fără etichete pe alimentele modificate genetic

În acelaşi timp, organizatorii au lansat o campanie de strângere de semnături pentru interzicerea porumbului modificat genetic MON810, recent autorizat în România. "Oamenii au avut foarte multe întrebări cu privire la impactul alimentelor modificate genetic asupra sănătăţii umane şi asupra mediului. Mulţi dintre ei au spus nu ştiu care sunt aceste alimente, pentru că în România nu sunt etichetate", spune Ramona Duminicioiu - director executiv al Centrului de informare asupra Organismelor Modificate Genetic. Deşi legislaţia românească prevede etichetarea produselor modificate genetic, în prezent pe piaţa de la noi nu există nicio avertizare de acest gen.

Precauţie de la minister

Reprezentanţii Ministerului Mediului spun că România se supune legislaţiei europene în privinţa OMG. "Noi aplicăm principiul precauţiei înainte de a utiliza produsele şi serviciile biotehnologiei moderne, pentru că organismele modificate genetic sunt până la urmă fie produse, fie servicii", a spus Mihaela Antofie - şef serviciu direcţia Protecţia Naturii şi a Biodiversităţii din Ministerul Mediului. Aceasta a adăugat că înainte de a da o autorizaţie pentru testarea oricărui fel de OMG, Ministerul Mediului se asigură că sănătatea umană şi a mediului înconjurător nu este afectată, şi abia după aceea ia o decizie.

Unde în lume se cultivă plante modificate genetic

În lume există 21 de ţări care cultivă organisme modificate genetic, printre care se află Africa de Sud, Argentina, Australia, Brazilia, Canada, China, Filipine, India, Mexic, Paraguay, România, Spania, Statele Unite şi Uruguay. Statisticile arată că dintre acestea, 14 ţări au depăşit suprafaţa limită de 50.000 de hectare admisă cu scop experimental. Pe lângă soia modificată genetic, în lume se mai cultivă în cantităţi mari şi bumbacul (India), dar şi orezul (China). Potrivit studiilor făcute de cercetătorii de la Organizaţia pentru Aplicaţii Biotehnologice în Agricultură, Iranul şi China vor cultiva cea mai mare suprafaţă de orez transgenic.

Prima "fiinţă" modificată genetic

În 1973, Stanley Cohen, de la Stanford University School of Medicine şi Herbert Boyer, de la University of California au obţinut primul OMG, prin intermediul biologiei moleculare.

Ei au clonat o genă de broască în interiorul bacteriei numite Escherichia coli, demonstrând că este posibil să se transfere material genetic de la un organism la altul prin intermediul unor "vectori" capabili să se autoînmulţească. Acest experiment spectaculos a provocat discuţii aprinse în rândul comunităţii ştiinţifice. După un moratoriu internaţional, în 1974, la Conferinţa Asilomar ţinută în Pacific Grove, California, s-a stabilit că rezultatele experimentelor de modificare a ADN-ului trebuie să respecte norme severe, acceptate de National Institutes of Health şi de comunitatea ştiinţifică mondială. În ciuda acestor prevederi, din 1976 şi până astăzi, OMG au devenit un element "obişnuit" al domeniului ştiinţific şi industrial.

Sănătatea noastră, ameninţată de OMG

Deşi aceste organisme modificate genetic au trecut de "bariera" aprobării şi comercializării internaţionale, diverse studii arată că, în realitate, ele sunt dăunătoare atât pentru sănătatea oamenilor, cât şi a animalelor. Aceste studii şi experimente au constituit baza pentru ceea ce se cheamă "EPIGENETICA", o ramură a biologiei moleculare, care are legătură şi cu genetica, dar se ocupă cu modificările pe care materialul genetic le poate suporta pe parcursul "existenţe" sale.

Astfel, mai mulţi cercetători australieni au demonstrat că mazărea modificată genetic are efecte imunologice negative asupra animalelor, provocând serioase reacţii alergice. Un alt studiu, realizat de data aceasta de multinaţionala (cu sediul în Italia) de biotehnologii agricole MONSANTO, a demonstrat că şoarecilor hrăniţi cu porumb modificat genetic le creşte nivelul de globule albe din sânge.

La fel, rozătoarele care au mâncat "celebra" soia modificată genetic Roundup Ready s-au ales cu o structură schimbată a celulelor pancreatice şi ale ficatului. Un program finanţat de FSA (Food Standards Agency) din Marea Britanie a arătat că ingineria genetică provoacă un vast număr de modificări chimice în plante, al căror impact, pe termen lung, asupra sănătăţii, este complet necunoscut.

Alte două studii britanice au demonstrat că, atunci când animalele mănâncă hrană modificată genetic, unele dintre genele inserate în acele "produse alimentare" sunt "transferate" în unele bacterii din intestin. Un alt studiu despre oportunitatea folosirii OMG, efectuat în Rusia, a arătat, spre exemplu, că cel puţin două experienţe cu roşii modificate genetic s-au sfârşit cu moartea inexplicabilă a şapte şoareci din cei 40 expuşi experimentului.

EPIGENETICA mai susţine că dacă o plantă este expusă unor tehnici de modificare genetică, funcţionarea chimică a noii gene interacţionează cu genele naturale ale plantei, modificând procesele biochimice şi metabolice în mod imprevizibil.

Refuzul se globalizează

Deşi, aparent, se bucură de o oarecare "popularitate", organismele modificate genetic încep să fie respinse deopotrivă de agricultori, consumatori şi guverne. Anul 2006 a fost supranumit "anul orezului modificat genetic", după ce s-a observat că suprafeţe întinse cu orez cu bob lung din SUA au fost contaminate cu aşa-numitul orez LLRICE601, produs de Bayer. Producătorii din California au cerut să se interzică orice fel de cultură de orez modificat genetic, inclusiv pe câmpurile experimentale. Chiar şi giganţi ai industriei de profil, cum ar fi compania spaniolă Ebro Pueva, s-au implicat în campania "fără OMG". De asemenea, în Asia şi în India, ascociaţiile de exportatori de orez au cerut guvernelor să desfiinţeze câmpurile experimentale cu orez transgenic.

Italia, în tranşeele războiului

La sfârşitul lunii iulie, coaliţia "Italia Europa Liberi da OMG" (un cartel ce reuneşte organizaţii de agricultori, de producători, de consumatori, de apărare a mediului şi de oameni de ştiinţă din Italia) a lansat un apel către instituţiile europene, prin care se cere renunţarea la OMG, apărarea siguranţei alimentare, a calităţii alimentelor şi a biodiversităţii.

Timp de o lună, între 15 septembrie şi 15 octombrie, vor avea loc manifestaţii în toată peninsula, la care sunt invitate organizaţiile europene ce împărtăşesc aceleaşi convingeri. "Italia trebuie să fie ţara care să conducă lupta împotriva organismelor modificate genetic. Ajunge cu renunţările la drepturile noastre în favoarea intereselor companiilor multinaţionale", a declarat ministrul italian al mediului şi totodată lider al Verzilor, Alfonso Pecoraro Scanio.

Cartoful modificat genetic divide Europa

Printr-un vot recent, Comisia Europeană a oprit cultivarea cartofului "Emphlora", modificat genetic, ce ar fi fost destinat producerii unor mari cantităţi de amidon, pentru uz industrial. Însă Consiliul pentru probleme de Agricultură al UE s-a divizat: 11 miniştri s-au declarat împotriva cartofului în cauză (Austria, Malta, Luxemburg, Letonia, Italia, Grecia, Irlanda, Cipru, Danemarca, Polonia şi Ungaria), zece s-au declarat pentru (Finlanda, Estonia, Marea Britanie, Slovacia, Olanda, Lituania, Belgia, Suedia, Republica Cehă, Germania), în timp ce şase s‑au abţinut (Portugalia, Slovenia, Spania, Bulgaria, România, Franţa).

Cu toate acestea, purtătorul de cuvânt al comisarului UE pentru mediu, Stavros Dimas, a declarat că mult discutatul cartof Emphlora "este sigur şi nu are nimic de-a face cu domeniul alimentar". Aceste afirmaţii sunt contrazise însă de autorizaţia pe care EFSA (Agenţia Europeană pentru Siguranţă Alimentară) a dat-o pentru utilizarea unor părţi ale tuberculului ca hrană pentru animale. Astfel, "transgenicul" ar intra în lanţul alimentar.
De asemenea, CIA (Confederaţia Italiană a Agricultorilor) i-a trimis preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, vicepreşedintelui Franco Frattini şi comisarului pentru agricultură, Mariann Fischer Boel, un protest faţă de eventuala folosire a cartofului Emphlora.

"Organizaţia noastră îşi manifestă deschis refuzul faţă de orice organism modificat genetic şi punctează câteva cerinţe la care nu renunţă: siguranţa alimentară şi respectarea principiului precauţiei, protejarea consumatorilor şi a producătorilor agricoli, salvarea şi valorizarea agriculturii diversificate, legată de istorie, cultură şi tradiţii", se poate citi în documentul adresat oficialilor europeni.