"Astăzi, în gruparea palestiniană Hamas există mulţi vorbitori de limbă română"

Româncele care au fost repatriate din Fâşia Gaza vorbesc despre culisele războiului şi se tem pentru viaţa soţilor rămaşi pe teritoriul palestinian 31 de cetăţeni români,

Româncele care au fost repatriate din Fâşia Gaza vorbesc despre culisele războiului şi se tem pentru viaţa soţilor rămaşi pe teritoriul palestinian

31 de cetăţeni români, refugiaţi din Fâşia Gaza, au sosit, ieri dimineaţă, pe aeroportul internaţional "Henri Coandă" din Capitală, după aproape 21 de ore de drum cu o cursă-charter TAROM pusă la dispoziţie de Guvernul României. Este vorba despre 11 femei, 19 copii şi un bărbat palestinian, care are cetăţenie română. Grupul de expatriaţi români a sosit în România pe traseul Gaza City - punctul de frontieră Erez - Ierihon - Amman (Iordania) - Bucureşti.

Femeile reîntoarse în ţară spun că slaba comunicare cu reprezentanţii diplomaţiei româneşti a făcut ca un număr mare de cetăţeni români să rămână în continuare blocaţi în Fâşia Gaza, unde luptele de stradă între facţiunile Hamas şi Fatah le pun viaţa în pericol. Este vorba în majoritate, de femei care nu au aflat în timp util de iniţiativa guvernului român de a le repatria, sau care, pur şi simplu, nu îşi pot plăti biletul de avion. "Nu comentez activitatea Ambasadei României în Israel, dar vă spun că apreciem foarte mult implicarea ambasadei din Iordania", ne-a declarat sub protecţia anonimatului una din româncele sosite ieri la Bucureşti.

"Preşedintelui Abbas i s-a furat şi scaunul de la WC!"

Starea de oboseală şi panica par că nu au fost alungate definitiv de pe chipul lor: în ultimele două săptămâni, cele 11 românce din Gaza Strip au trăit evenimente cât pentru 20 de ani. Copiii lor sunt bine îmbrăcaţi şi par timoraţi de mulţimea curioşilor din aeroport. Au, în schimb, curiozitatea vârstei: cercetează poliţiştii din aeroport şi încăperile, scrutează întunericul de afară. Bliţurile aparatelor de fotografiat îi năucesc, dar s-au obişnuit cu ele pentru că, încă înainte de îmbarcarea de la Amman, fuseseră asaltaţi de alţi fotoreporteri. Româncele plecaseră spre Palestina în urmă cu 13-14 ani, când se putea vorbi despre o anumită normalitate a vieţii în Gaza. Pe atunci, femeile originare din Bucureşti, Arad, Cluj-Napoca sau Braşov, care întemeiaseră familii cu palestinieni veniţi la studii în România, au decis să-şi urmeze bărbaţii în ţara lor natală. Soţii lor se reîntorceau ca specialişti - unii sunt doctori, alţii sunt ingineri. Printre ei se află chiar şi un consilier de la biroul din Gaza al preşedintelui Mahmoud Abbas. Pentru că niciunul nu avea cetăţenie română, ieri soţiile s-au întors în România însoţite doar de copii. "Sediul preşedintelui Abbas nici nu mai există, s-a luat de acolo până şi gresia, şi scaunul de la WC! Noi l-am întâlnit pe domnul Abbas în punctul de graniţă, pleca, probabil, spre Iordania. Lucrurile nu se liniştiseră deloc", ne-a declarat una dintre repatriate. Multe dintre aceste femei se tem să vorbească. "Astăzi, în Hamas sunt vorbitori de limba română, care urmăresc îndeaproape fluxurile de ştiri pe internet", ne explică o repatriată care nu a vrut să-i dezvăluim identitatea.

120 de românce au rămas izolate

"Noi am trimis, în urmă cu vreo două săptămâni, un memoriu la Ambasada României din Israel, aşa a început aventura reîntoarcerii", povesteşte, pentru "Adevărul", Camelia Zeldin din Bucureşti. "Apoi am aflat că această cursă va fi gratuită, nu am ştiut iniţial asta! Vă spun că au mai rămas multe fete acolo (românce-n.n.), mai mult de 100-120, care locuiesc inclusiv în zone foarte nesigure, ale taberelor de refugiaţi. Ele nu au aflat la timp de iniţiativa guvernului român sau nu au avut bani. Gândiţi-vă că un bilet de avion este cam şapte sute de dolari dus-întors, iar dacă ai mai mulţi copii, cheltuielile cresc foarte mult. În plus, mai multe dintre noi nu
s-au regăsit pe listele cu cei ce vor fi repatriaţi. Permisele de trecere pe teritoriul israelian nu fuseseră procesate până la avansarea listei de pasageri. Doresc acum să mă stabilesc definitiv în ţară", spune Camelia Zeldin. Femeia tace un timp, apoi continuă: "Acolo, în Gaza, am avut o afacere, o grădiniţă de copii. Într-o ţară care are salariul minim de 350 de dolari, salariul soţului era de 1.000 de dolari. Acum este un embargo total în Gaza, nu funcţionează nimic, nici poşta nu lucrează, vă daţi seama ce probleme sunt cu comunicaţiile. Am ţinut legătura cu autorităţile române doar prin telefon. Oricum, eram hotărâtă să plec, sunt de 13 ani în Gaza! Doresc să îmi aduc soţul teafăr în ţară, căci fata mea are nevoie de un tată", ne-a mai declarat Camelia Zeldin.

"În blocul nostru era un centru al Hamas"

"La începutul luptelor, au venit câţiva bărbaţi cu feţele acoperite şi au ocupat un apartament în blocul unde locuiam. Nu erau mulţi, dar am înţeles că se luptau cu cineva şi îşi făcuseră acolo cartierul general, erau din Hamas. Patru zile am stat cu fiica mea culcate pe jos, baricadate în casă, nu puteam nici măcar să ne uităm pe fereastră din cauza împuşcăturilor. Aşa au stat toate fetele în acele zile. Hamas şi Fatah s-au mai luptat în ultimul an, dar niciodată atât de rău. Ce să vă spun? Se trăgea de peste tot! Nu doresc să îmi dezvăluiţi identitatea, soţul meu ar putea să aibă de suferit."
(româncă repatriată din Gaza)