Adevarul.ro

Fenomenul a început în noaptea de marţi spre miercuri şi este cauzat de ruperea unui filament de plasmă din regiunea activă NOAA11092 a Soarelui, iar ejecţiile solare au lovit deja Pământul.

Furtuna este alta decât cea din 1 august, anunţată de NASA, care nu a atins Pământul, ne-a declarat Cristiana Dumitrache, şeful Secţiei de Astrofizică de la Observatorul Astronomic al Academiei Române.

„Nu trebuie să fim îngrijoraţi, astfel de evenimente sunt ceva obişnuit într-un ciclu solar“, precizează Cristiana Dumitrache. Această furtună este o perturbare temporară a câmpului magnetic terestru şi este de mică intensitate, având în vedere că ejecţiile se îndreaptă spre pământ cu 550km/s. Ne putem aştepta, însă, oricând, la perturbarea sateliţilor de orbită şi a mijloacelor de comunicaţie. De exemplu, piloţii ar putea avea mici probleme cu pilotarea din cauza dereglării busolei.

Cei mai afectaţi sunt, însă, astronauţii aflaţi în spaţiu, pentru că nu sunt protejaţi de câmpul magnetic terestru, explică şeful Secţiei de Astrofizică de la Observatorul Astronomic al Academiei Române. Pe glob, cei mai afectaţi sunt locuitorii din apropierea celor doi poli, Sud şi Nord, care acţionează ca nişte „ferestre atmosferice“. Astfel de furtuni solare schimbă proprietăţile sângelui, în sensul că schimbă viteza de coagulare, de sedimentare sau numărul globulelor. Cu alte cuvinte, analizele pot ieşi uşor modificate, chiar dacă suntem sănătoşi.

Furtuna produsă acum este şi geoefectivă, în sensul că toate ejecţiile solare produse vor ajunge la Pământ. La o viteză de 500 de km/s, ele ating câmpul magnetic în aproximativ trei zile, ceea ce înseamnă că furtuna va mai dura până vineri. De altfel, un asemenea fenomen durează între 12 şi 48 de ore, ca şi efectele sale, în cazul în care nu sunt produse altele noi, mai arată Cristiana Dumitrache.

Ce  loveşte Pământul

Ejecţiile solare sunt „nori“ de plasmă magnetizată care pornesc în spaţiu în urma unor explozii sau desprinderi de filamente. Ejecţiile pot lovi planete, în cazul nostru, Pământul, interacţionând cu câmpul magnetic terestru pe care îl perturbă, explică Cristiana Dumitrache.

„Activitatea solară este ciclică. Ciclurile solare sunt notate înfuncţie de activitatea de pete şi, în prezent, suntem în ciclul solar nr. 24, care a început în 2009. Pe măsura că acesta se va dezvolta, astfel de evenimente se vor înmulţi. Maximul solar este prognozat a fi în 2012 “, mai spune şeful Secţiei de Astrofizică de la Observatorul Astronomic al Academiei Române.

În cazul unei furtuni geomagnetice majore, în care ejecţiile solare se vor îndrepta spre Pământ cu o viteză de 2.000-3.000 km/s, perturbarea câmpului magnetic poate avea consecinţe mult mai serioase: de exemplu, cad liniile de înaltă tensiune, conductele de petrol se pot magnetiza, coroda şi pot exploda, aşa cum s-a întâmplat, în 1981, în Canada. O altă erupţie solară majoră a avut loc chiar în acest an, în aprilie, când în ejecţiile solare au existat şi radiaţii x.

Perturbările câmpului magnetic afectează şi munca geologilor, de exemplu. Ei nu pot detecta zăcăminte de gaze sau petrol decât atunci când câmpul magnetic este în echilibru.

Studiile asupra ejecţiilor solare au început relativ recent, în 1996.

Citeşte şi:

Pământul, la un pas de tsunami solar

Cum ne protejăm corect de radiaţiile solare

Furtuna solară, la un pas de a lovi Pământul