Un francez mai român decât mulţi români

Scriitorul francez Jean-Yves Conrad este un admirator, iubitor şi cunoscător al României şi al românilor, sarkozyst fanatic Dacă un jurnalist român a fost la Paris şi nu l-a cunoscut

Scriitorul francez Jean-Yves Conrad este un admirator, iubitor şi cunoscător al României şi al românilor, sarkozyst fanatic

Dacă un jurnalist român a fost la Paris şi nu l-a cunoscut pe Jean-Yves Conrad, n-a fost la Paris. În primul plan, şi cred că va fi inutil s-o demonstrăm, este un fanatic iubitor al României. Un filoromân. Vorbeşte aproape perfect în română, şi spun "aproape" din cauza acelui graseiaj greu de debarasat la un francez nativ cum este "l"-ul palatal la ruşi. Esenţă intelectuală pură, spirit vivant. Jean-Yves are o istorie a lui şi este mai iubitoriu de ţara noastră decât mulţi români ce-şi petrec timpul pe la Paris sau aiurea, dispreţuind superior tot ce e românesc, strâmbând din nas la tot ce e "foaie verde", cum spunea marea cântăreaţă Ioana Radu.

Jean-Yves, "cel mai român dintre francezi", cum îl numeşte Lilian Zamfiroiu, consilierul diplomatic la delegaţia permanentă a României de pe lângă UNESCO, a venit în România din "90, a fost şi va mai fi căsătorit cu o româncă. Funcţionar la Gaz de France, mănâncă pe pâine istoria politică recentă a noastră, până la nivel de nuanţă, a fost apropiat al preşedintelui Emil Constantinescu despre care spune că este un om de o esenţă deosebită. Şi noi! L-am cunoscut la ambasadă, la finele lui aprilie, la o manifestare culturală. Toţi diplomaţii români, personalul ambasadei îl cunoşteau, le era familiar. Mi-a mărturisit că nu numai la Vâlcea este cunoscut şi cunoaşte, dar că acoperă o bună parte din România. Apoi, e îndrăgostit de Bucovina, de Suceava. Fără să ne flatarisească, mi-a declarat că este un asiduu cititor al "Adevărului". Nu l-am crezut şi a început să-mi toarne nume de colegi, cu toptanul. A promis că, în iulie, când vine în România, îmi va face o vizită la redacţie, ştiu unde e "Adevărul", la Casa Presei libere. Ne-am mutat, îi spun, pe Fabrica de Glucoză. Cu ce tramvaie ajung acolo, întreabă, cu 16 şi 36 până la Electronica, zic. Păi, zice, atunci de ce să nu iau metroul până la staţia Pipera!? Formidabil, acest francez!

Fuga-fuga, de la Trocadero la Bercy

În acceaşi zi de duminică l-am găsit la mitingul pro-Băsescu de pe esplanada pariziană Trocadero, apoi la Bercy, ca suporter fanatic chiar al lui Sarkozy. E un factotum: filmează, fotografiază, înregistrează pe bandă; e argintul viu, aleargă arareori cu maşina, dar mai mult cu metroul şi per pedes apostolorum. Dacă mitingul românesc a fost la ora 14 pe esplanadă, la 15 a fugit la Bercy, unde a găsit intrarea blocată de suporteri, a rămas pe terasă, afară, împreună cu 45.000 de oameni. Cum să suporte el un asemenea afront, el care este suporter oficial al lui Sarko (vezi legitimaţia), a făcut ce a făcut şi s-a strecurat înăuntru. Seara, ne-am revăzut vărsându-ne pe masă recoltele. E un om cu o capacitate de muncă ieşită din comun. Pe lângă faptul că a filmat ambele demonstraţii şi a fotografiat de acolo aspecte esenţiale, după care le-a transcris pe cd şi dvd, a reuşit să compună şi textul unui reportaj în limba română. Pentru orice rigoare. Titlul lui: "29 aprilie 2007: o duminică electorală la Paris sub semnul prieteniei franco-române. Doi(!) mitinguri pentru un preşedinte!"

Sarko şi ai lui

Astfel, din toate aceste probe scrise, orale, filmate, fotografiate, am aflat multe lucruri interesante. De pildă, că Nicolas Sarkozy se numeşte de-adevărat Nicolas Sarközy de Nagy-Bocsa, tatăl fiind Pál, născut în Ungaria, într-o familie de mici nobili de lângă lacul Balaton. Nicolas s-a născut la Paris la 28 ianuarie 1955 (Jean-Yves s-a născut 16 zile mai târziu, pe 13 februarie 1955), a aderat la partidul gaulist în 1974, a devenit primar la Neuilly (un oraş bogat şi burghez la vest de Paris), la 29 de ani - deputat, puţin mai târziu, preşedintele Consiliului Judeţean Hauts-de-Seine. La 38 ani, a fost numit ministru prima dată. Afară de ministru de finanţe, a fost ani de zile ministru de interne.

Jean-Yves politicul

"Personal, fiind gaullist de la tinereţe, cum este şi Sarkozy, eu apreciez omul de mai mulţi ani, nu numai pentru faptul ca am aceleaşi idei, iar pentru că, fiind Vărsător din anul 1955, mă recunosc bine în calităţile sale. Mi se pare foarte interesant că alături de noi au fost arabi, negri, asiatici, toţi - suporteri a lui Nicolas. Românii nu au de ce să fie speriaţi dacă el o să ajungă la putere, pentru că Cecilia Ţigan, soţia lui, are tatăl născut la Bălţi... în Basarabia! Numai acelor oameni care nu respectă legea noastră trebuie să le fie frică. Dna Royal nu are niciun program decât <> ! Oare ar exista o democraţie neparticipativă? Am avut ocazia să-l văd pe Nicolas de foarte aproape în miting, când a dansat şi a cântat alături de noi şi cântăreţul franco-algerian Faudel. El va fi preşedintele!"

Combate tare sarkozyanul, monşer!

Un ghid vivant

Autor al cărţii "Roumanie capitale... Paris", unde propune trasee culturale exclusiv româneşti, cu personalităţi, de la domicilii până la cimitire (ştie inclusiv aleea şi figura mormântului), Jean-Yves poate da oricând lecţii de cultură românească. A reuşit, ca într-o oră, cu sufletul la gură, cu un caiet în mână, riguros alcătuit, să conducă un grup de români în cimitirul Montparnasse pe un traseu exclusiv românesc : Brâncuşi, Ionescu, Cioran, Clara Haskill, cu adaos Sartre şi Simone de Beauvoir plus Baudelaire.