FOTO Imagini de poveste din arhiva “Adevărul”

Ritualurile dinaintea Paştelui în satele româneşti. Nu peste mult Hristos va învia.

Vă prezentăm o serie de fotografii încărcate de emoţie, tragice sau amuzante, imagini care s-au strâns în ultimii ani în arhiva ziarului „Adevărul". Pe unele le-aţi văzut în paginile publicaţiei sau pe site-ul www.adevarul.ro, altele, însă, au n-au fost publicate niciodată. Azi le facem dreptate.

În urmă cu 10-15 ani fotografia de presă nu însemna aproape nimic. De la directorul unui ziar şi până la cel mai mărunt redactor, toată lumea era de părere că fotografiile consumă inutil spaţiul tipografic dintr-o pagină. Azi, lucrurile acestea tind să se inverseze. Sunt destule publicaţiile care „aruncă" cinci-şase fotografii în pagină, despărţite de câteva rânduri de text. Foarte rar, scrisul şi imaginea se îmbină cu folos.

Facerea unei pagini de ziar este uneori o muncă haotică. Cum alegi, ca reporter, între două fotografii bune, pe cea cu care îţi vei ilustra articolul? Renunţi la amândouă atunci când paginatorul îţi spune că are nevoie de o poză pătrată, la fel de mare ca macheta reclamei de alături, şi nu de una dreptunghiulară cum îţi imaginasei tu.

Regulile presei sunt ciudate. „N-are gest", spune editorul foto atunci când îi prezinţi portretul unui personaj de interviu. „N-are gest" înseamnă că personajul fie nu se uită în cameră, fie nu gesticulează, fie are o figură pur şi simplu împietrită. Lista acestor site prin care trece o fotografie înainte să ajungă în ziar este lungă. Astfel, nu de fiecare dată cele mai bune fotografii ajung în faţa cititorilor.

Presa traversează o criză mare. Fotoreporterii cară zilnic în spinare câteva zeci de kilograme de obiective şi camere, în vreme ce tot mai mult conţinut importat de mass-media provine din telefoanele unor oameni care s-au nimerit acolo.  „Adevărul" se mândreşte cu fotoreporterii din redacţiile de la Bucureşti şi din ţară. De aceea, vă prezentăm azi câteva fărâme din munca lor zilnică.

Focurile din Joia Mare. În fiecare an, în joia din Săptămâna Mare ţărăncile din satul doljean Salcia curăţă mormintele şi aprind focuri în cimitir pentru lumina morţilor. Sunt dimineţi desprinse, parcă, din altă lume. Imaginea acestei femei pe un ecran cu cristale lichide poate fi un lucru de mirare.

Inima Bucureştiului a bătut puternic la începutul acestui an. Oamenii secolului XXI şi paiaţele lui Caragiale s-au unit într-o revoluţie ca un carnaval. Protestele din Piaţa Universităţii s-au desfăşurat sub ochii mustrători ai Maiei Morgenstern.

Două trenuri se întâlnesc pentru o clipă pe şine. Mecanicii locomotivelor se salută molatic cu mâna. Sunt oameni a căror viaţă e scrisă-n "Mersul Trenurilor"

Sunt numai câteva nopţi cu ceaţă într-un an.

În săptămânile de la începutul verii, parcul Cişmigiu se transformă într-o junglă şi e foarte bine că e aşa.

Acest bărbat şi această femeie, ambii din comuna Grădiştea, judeţul Călăraşi, s-au căsătorit, aşa, la bătrâneţe, ca să ia ajutorul acordat de stat celor care se căsătoresc. Au făcut asta pentru a avea bani de înmormântare.

Astfel scade lumina în serile de iarnă, într-un oraş de la poalele munţilor; Piatra Neamţ.

Bucureşti, cimitirul Bellu. Morminte atât de vechi încât nu mai plânge nimeni înaintea lor.

Aşa este iubirea în Vama Veche.

Regizorul Cristi Puiu, în timpul unui interviu acordat cotidianului "Adevărul" în urmă cu un an

Ziaristul Ion Cristoiu la masa de lucru de acasă. Nu demult mărturisea că scrie cel mai bine când în jurul său e gălăgie. Şi dezordine.

Decembrie 2009. Ziaristul Grigore Cartianu poposeşte la mormântul lui Nicolae Ceauşescu, în timpul riguroasei documentări pentru serialul de presă „Sfârşitul Ceauşeştilor".

Ploile din primăvara anului 2010 au inundat pădurea care străjuieşte şoseaua Pipera - Tunari, de la marginea Capitalei.

Mircea Geoană şi Crin Antonescu în minutele în care s-au crezut preşedinte şi, respectiv, prim-ministru.

Herta Müller, laureată a premiului Nobel pentru literatură în anul 2009, vorbeşte despre rezistenţa prin cultură a intelectualilor români

"Câtă speranţă!" se numeşte piesa de teatru în care actriţa Virginia Rogin face toate acestea.

Gazonul de pe nou-inaugurata Naţional Arena, la finalul partidei de fotbal România - Franţa, scor 0-0, în septembrie 2011.

V-aţi gândit vreodată cum ar fi să cumpăraţi shaorma pe cartelă?

Victor Atanasie Stănculescu, fost general şi Ministru al Apărării Naţionale. În prezent degradat la gradul de soldat şi condamnat la 15 ani de închisoare pentru reprimarea revoltei populare de la Timişoara, în decembrie 1989. „Nu, nu regret nimic!", spune el de după gratiile închisorii Jilava. Dar cine ştie ce-i în sufletul lui.

Explozia lui Yssouf Kone. A fost unul dintre cei mai spectaculoşi jucători străini care au trecut prin campionatul românesc. În cei doi ani în care a jucat la CFR Cluj a marcat 16 goluri. Şi s-a bucurat de fiecare data aşa.

FC Timişoara - Gaz Metan Mediaş, o partidă anostă din primăvara anului 2009. 0-0. Ea ne învaţă că sunt meciuri la finalul cărora toată lumea pierde.

Reunirea echipei de fotbal Steaua Bucureşti după vacanţa de iarnă. Este partea nevăzută a fotbalului. Până la glorie şi prosperitate trec multe seri ca aceasta, cu obscuritate şi frig.

Mistuitoarea poveste de dragoste dintre fata cu eşarfa verde şi băiatul pe care l-a prins toamna în pantaloni scurţi.