Cui foloseşte demisia lui Chiuariu?

Cea mai dificilă postură în care îl putea pune pe Băsescu era aceea de a-l ignora Ce a câştigat Traian Băsescu din demisia lui Tudor Chiuariu? Ce a câştigat acesta din urmă din lupta

Cea mai dificilă postură în care îl putea pune pe Băsescu era aceea de a-l ignora

Ce a câştigat Traian Băsescu din demisia lui Tudor Chiuariu? Ce a câştigat acesta din urmă din lupta politică dusă cu preşedintele şi Monica Macovei? Dar justiţia, a cărei reformă au fredonat-o cu orice prilej, de trei ani încoace, şi Băsescu, şi Macovei, şi Chiuariu?

"Nimic" - este răspunsul la toate cele trei întrebări. Nimeni nu a câştigat nimic, iar mama domnului Chiuariu - pe care el însuşi a invocat-o într-o scrisoare adresată şefului statului - este posibil să nu mai înţeleagă mare lucru din ce se întâmplă.

Dacă fiul ei nu este "mafiot", aşa cum l-a acuzat preşedintele Băsescu, atunci de ce a demisionat? Dacă premierul Tăriceanu îl consideră "curat" şi capabil să exercite funcţia de ministru, de ce nu l-a convins să renunţe la a-şi face "sepuku" politic, invocând simţul onoarei în antiteză cu "mascarada" regizată de Băsescu?

Iată o altă serie de întrebări la care se poate răspunde complicat şi politicianist sau într-un mod simplu şi de bun-simţ. Domnul Tudor Chiuariu nu a reuşit să convingă pe nimeni că îşi merită postul. Nici măcar pe şeful său pe linie guvernamentală şi de partid, domnul Tăriceanu.

Nominalizarea sa la conducerea unui minister atât de important a fost cauzată de lipsa soluţiilor de moment. Domnul Băsescu, mai "rodat" într-ale politicii, a mirosit imediat vulnerabilităţile tânărului liberal şi contextul defavorabil în care acesta a ajuns ministru plin.

În plus, ghinionul lui Tudor Chiuariu este că a nimerit taman pe funcţia ocupată de febleţea preşedintelui, doamna Monica Macovei. Din acest punct de vedere, cam oricine i-ar fi luat locul fostului ministru al Justiţiei nu ar fi avut viaţă uşoară în relaţia cu Palatul Cotroceni.

În schimb, dacă preşedintele Băsescu şi-a făcut numărul obişnuit pentru "a-l executa" pe tânărul Chiuariu, acesta din urmă nu a ştiut să dejoace inteligent asalturile mediatice pornite dinspre Cotroceni. Cea mai dificilă postură în care îl putea pune pe actualul şef al statului era aceea de a-l ignora.

Ripostele sale nu au fost bine-venite, la fel ca şi menţinerea unor relaţii încordate cu membrii Consiliului Superior al Magistraturii. În plus, Tudor Chiuariu nu a reuşit nici măcar să dea impresia începerii procesului de reformă în justiţie. Şi nici nu avea cum, dacă şi-a consumat energia într-un război contraproductiv. Predecesoarea sa, Monica Macovei, a ştiut să-şi facă lobby la Bruxelles şi să pozeze continuu în victimă a "politicienilor corupţi".

Dar despre începerea reformării sistemului judiciar nu putem vorbi nici în cazul ei. Starea justiţiei s-a deteriorat constant din 1989, rândurile magistraţilor bine pregătiţi s-au subţiat, conturile escrocilor care profită de lacunele sistemului s-au îngroşat, iar demisia domnului Chiuariu nu va rezolva nimic.